Regina Dezastrelor II

1: Xender

 Partea a II-a
Bad lands & Bad habits

    -Unde esti? il intreb coborand deja scarile in graba.
      -Unde sunt? Sunt... sunt in parc. Fumez si... si beau... si nimic mai special.
      Mi-a raspuns el pe un ton stins, intrerupt de oftaturi prelungite. Ma chinui sa imi tin telefonul cu o mana, in timp ce ma imbrac cu stangacie. Papucii inca nu i-am incaltat prea bine, caci decizia de a fugi din casa, am luat-o cat ai clipi. Il sunasem deja o data, fara ca el sa se sinchiseasca sa imi raspunda. Cu toate astea, mi-am incercat norocul si a doua oara. Realizasem ca situatia e mult mai trista, pe cat o credeam de la bun inceput. Ma simteam groaznic. Inca o data am dat dovada ca sunt un prieten ingrozitor.
     -Ce as putea sa imi doresc mai mult sa fac, la ora asta? mi-a zis el, dupa o noua pauza.
     -Parcul e destul de mare, stii? Unde mai exact esti, Xavier? Nu imi place sa ma joc ascunsa noaptea.
     -Sunt singurul om la ora asta, ce se afla in locul asta blestemat! a turuit pe data. E imposibil sa nu ma vezi, bantuind pe aici, asemeni unui demon!
     -Nici nu stiu de ce am mai coborat atunci, avand in vedere ca deja ai inceput sa tipi la mine! Daca mai ridici tonul la mine, am de gand sa iti intorc spatele pe veci!
     -Pe bune?! Adica... imi cer scuze, Iana. Chiar... chiar esti aici in parc?
     -Da, raspund uitandu-ma catre o silueta care s-a ridicat brusc in picioare. Ai un hanorac grena, cu gluga trasa pe cap si o sticla de tarie in mana? Daca nu esti tu ala, inseamna ca am dat de dracu.
     -Da. Nici nu stiu ce culoare e asta, insa da... am o sticla in mana. Si o flutur mai ceva ca un prost.
    -Hm. Atunci intoarce-te, ii spun inchizand telefonul.
    Imbracata inca in pijamalele mele, si cu prima geaca ce am nimerit-o din cuier, am iesit sa il vad. In final si adidasii par sa se fi asezat la locul lor, incat sa-mi fie indemana cu ei.
      El s-a intors brusc catre mine, dandu-si gluga jos din cap. Pe unul dintre obraji, are o rana destul de urata, iar coltul gurii pare sa ii fie vatamat si el. Nici nu stiu ce naiba caut in parc la ora doua dimineata, vorbind cu omul ce nu as fi vrut in veci si pururi sa il mai vad.
      Mi-a zambit cam caraghios si mi-a facut semn sa ma asez pe banca, langa el. Se uita catre statuia din mijlocul parcului si isi duce sticla la gura, scotand cate un sunet de satisfactie. Eu mi-am dat ochii peste cap si mi-am infasurat geaca si mai tare in jurul meu, luand pana la urma loc pe banca. Ce are in minte, de e inca aici si mai ales la ora asta?

      -Ce-a patit fata ta? il intreb, incercand sa nu ma zgaiesc pre tare. A intrat in renovare, din cate vad.
     -Mici dispute cu frate'miu. Se intreba daca poate ajunge un bun doctor plastician, mi-a zis el razand destul de trist. Cred ca va putea sa isi indeplineasca visul asta, destul de curand.
      -Mai are de lucrat. A cam ratat lovitura. Nu a reusit sa te invineteasca de-abinelea.

     A gemut usor, si jur ca nu mi-am dat seama daca a fost un geamat de durere sau o incercare apatica de a rade.
      Ma uit insa catre degetele lui si vad cum pielea de pe ele, pare sa fie usor luata. Monturile ii sunt rosii iar intr-un loc pare sa si sangereze. Iar au ajuns sa se bata ca doi prosti.
     -Tot el a fost si cel care ti-a rup mana, putin mai demult?
     -Nu. Ne-am luat la harta in club, cu cativa ce mie, lui Adam si lui Oliver ne poarta pica. A trecut faza aia. Am facut pace cu ei, chiar zilele astea. Nu a fost cazul sa ajungem pana in instanta de exemplu.
      Vorbeste atat de relaxat, in timp ce pe mine ma trec fiorii pe spate.
       -Vrei? ma intreaba dandu-mi sticla. Sa stii ca te incalzeste mai ceva ca o privire aruncata de iubitelul tau.
      -Nu, i-am zis scarbita. In cateva ore trebuie sa ajung la scoala. Vreau sa ajung treaza, nu mahmura.
      Nu e prima data cand beau si apoi ma duc la scoala. Adevarul e ca vreau doar sa incerc sa nu mai beau atat de mult. Nu vreau sa fiu culeasa dintr-un centru de destinat alcoolicilor.
     -A da, scoala. Se presupune ca maine trebuie sa predau, mi-a zis izbucnind in ras. Erai cu el, asa-i? a intrebat iar, uitandu-se speriat la mine, apoi continuand, cand a observat ca nu stiu la cine se refera: Cand ti-am scris ca vreau sa vorbim, erai cu el, nu?