Regina Dezastrelor II

12: Din spatele sticlei fumurii

Dupa cine stie cat timp, am visat, reusind sa imi aduc aminte visul cu usurinta, chiar si dupa ce mi-am deschis ochii si am ramas tacuta vreme indelungata. Se facea ca acolo eram fericita. Radiam si prea putin imi si pasa de oamenii din jur. Eram din nou in restaurantul lui Lucas, stand la masa mea si mancand prajiturile facute de Zara. Dadeam nelinistita din picioare si dansam incetisor, pe muzica ce se auzea pe fundal. Si cand m-am privit in sticla de alaturi, m-am revazut din nou, in scoala primara.
Xavier dormea inca deasupra mea cu capul asezat pe pietul meu. Incet insa si-a deschis ochii si cu mici grimase a dat sa se treseasca dar i-am zis ca mai bine ar mai ramane in pat. Mi-am lasat capul pe o parte si am vazut cum luna da semne sa rasara. In seara aia avea sa fie luna plina.

Poate abia undeva trecut dupa miezul noptii, ne-am ridicat din pat. L-am intrebat daca ii pot folosi baia si usor buimac, cu parul ciufulit si fara camasa pe el, mi-a zis un da in amorteala. Parea ireal sa fiu cu el. Era ceva ce nu as fii indraznit macar sa sper.
Mi-am luat destul de mult timp, doar pentru mine si gandurile mele. In cada aia mare, ma intrebam oare de cate ori a stat si el, privind dincolo spre peisajul ce poate si iarna ar fi parut a fi unul de basm. Si totusi... gandurile ma duceau la esec, ce purta de data asta numele de "relatie cu Martin". Continuand sa ma comport astfel, continuam sa il ranesc si mai mult. Continuand sa fug in bratele lui Xavier, nu aveam sa imi gasesc fericirea. Nu ne era menit sa fim deloc impreuna.
Din nou am plans. De data asta doream sa nu mai dau dovada de lasitate si cu prima ocazie ce mi se intrezarea, sa ii zic lui Martin ca poate ar fii cazul sa ne spunem adio. Imi doream sa ma intorc din nou la restaurant sa lucrez impreuna cu Lucas si Olly. Imi doream sa ma tin de scoala si sa imi aleg apoi o universitate la care sa continui sa studiez. Incepeam sa accept pana si gandul ca e cazul sa renunt la scris, de vreme ce nu avea sa ma duca nicaieri, pasiunea aia. Uneori, in viata nu iti e dat sa castigi si cam atat. Trebuie sa accepti asta, inainte sa fie prea tarziu.
Incetisor, de pe undeva din apartamentul ala, se auzeau acorduri de chitara bass. Si se auzeau bine, incat in graba, m-au facut sa ma ridic din cada si sa ma sterg cu primul prosop ce mi s-a nimerit sa mi se agate de maini. Imbracata in camasa lui, am iesit de acolo si m-am indreptat spre incaperea de unde il puteam auzi cantand. Si era chiar el... Pe o canapea, intr-o camera usor anti-fonata, statea cu chitara pe picior si canta. In coltul gurii, isi tinea tigara aproape terminata si se mai oprea, notand cateva note pe un portativ. Transformase al doilea dormitor, in ceva foarte placut. Undeva, in apropiere de el si de chitara lui de un negru metalizat, se afla si statia. Si in toata acea camera, doar pe el il puteam vedea. Purta niste blugi taiati si un tricou lalai, cu cateva rupturi in el.

-Ai venit tocmai la timp, mi-a zis el razand. Ai ocazia sa ma auzi in premiera cantand, a continuat razand, asezandu-si apoi tigara in scrumiera. Vrei ceva anume sa cant sau...
-Hm... canta ce stii tu cel mai bine.

Mi-a zambit apoi si-a asezat chitara si mai bine pe picior. M-am asezat chiar in prag, jos pe parchet si m-am sprijinit de tocul usii. Il priveam cum cu usurinta stapaneste acel instrument si eram intr-un fond geloasa pe el. Aveam acasa de ani buni o chitara acustica si tot ce stiam sa cant la ea, era doar "Melc melc codobelc". Ma mai prosteam cu Toma, pe vremea cand visam sa mergem impreuna la un festival.
A fost intrerupt insa de un clinchet asemeni unei sonerii. A oftat si s-a ridicat de pe canapea, lasand chitara acolo.

-Revin, mi-a zis cand a trecut pe langa mine.

Nu stiam daca ceea ce simteam in momentul ala, pentru el, putea fii numit admiratie sau gelozie. De pe podeaua rece, m-am ridicat si m-am dus catre locul unde el abia plecase si am luat chitara. Xavier, era un om plin de surprize...

-Oh! Frate, afara e o adevarata nebunie. Presa inca mai misuna prin oras asa ca ai face bine sa nu iti arati prea devreme fata.
-De parca as face asta. Haide! Intrati!