Regina Dezastrelor II

48: Coliziune

   Zara mi-a zis ca o relație are nevoie de două persoane. De asemena mi-a zis ca ai nevoie de mult efort si atentie, în tot procesul de construcție al unei relatii. Trebuie să fii atentă sa nu il sufoc pe celălat dar nici sa devii rece ca de gheață. Dar femeia aia nu m-a învățat cum sa ma descurc si in situatii precum, iubitul tău spune unor oameni avizi de bani, ce viata de rahat ai avut si brusc te transforma in vedere locală.  

    -Ai spus ca nu mai vrei sa vorbim.
    -Nu ma rog de tine, Martin. Te duci sau nu te duci pe scena? Nu il dezamagi tocmai acum pe Marc. Nu dupa cate eforturi a facut, ca sa vina in seara asta. Chiar dacă ai semnat cu el, crezi ca totul e batut in cuie?
     -Eu... Iana...
     -Stiu si singura cum ma cheama! urlu la el, uitandu-ma in ochii lui. O singura data te mai intreb, te duci sau nu pe scena aia, în paștele măsii?
    -Nu credeam ca se va ajunge la asta, crede-ma! Jur ca nu am vrut sa se ajunga pana aici!
     -Fa ce naiba vrei atunci! Am venit doar ca sa iti spun ca Marc e ingrijorat din vina ta. Misca-ti poponetul până la el si vorbeste-i singur.
     -M-a intrebat de noi.
     -Nu mai exista noi, la ora actuala! am tipat din nou nervoasa, simtind cum lacrimile isi fac aparitia. Nu mai exista, Martin! Am avut incredere in tine si uite unde s-a ajuns! Tu si Dominic, m-ati jucat pe degete! M-ai mintit de atatea ori, incat nici macar nu stiu, daca ceva din toate astea a fost real! M-ai umilit in ultimul hal. Nu o data s-a intamplat asta. Eu fix ca o proasta, te-am urmat cu ochii inchisi, zicandu-mi adesea: el e alesul.
     -Nu spune asta, Iana! Te rog! Sentimentele mele sunt cat se poate de reale! mi-a zis ridicandu-se de pe trepte si inaintand catre mine. Nu vreau sa uiti asta!
       -Stai acolo! Nu te apropia de mine! zic speriata, dandu-ma inapoi cu cativa pasi. Nu crezi ca mi-ai cauzat destula durere?
     -Iana, mi-a zis el pe un ton domol.
     -Nu! am zis la randul meu, clatinand vehement din cap. Nu, Martin. Mai bine punem punct aici. Urca pe scena alaturi de ei si atat. E tot ce iti cer. Fa asta si... gata. Nu vreau si mai mult tam-tam. Ajunge.
      -Te rog, acorda-mi doua minute nenorocite!
      -Nu e nimic de discutat, nu intelegi? Am avut incredere in tine, Martin. Ce-ai facut? Tu si restul, ati complotat pe la spatele meu si ati creat nebunia asta, ce trebuie sa o infrunt mult si bine, de acum in colo. Lucrurile alea doar tu le stiai. Cum ai putut sa imi faci una ca asta? Spune-mi! Crezi ca daca iti iei distanță față de mine, totul se rezolva?
     -Totul a fost inainte sa te cunosc cu adevarat, iubito. Nu am mai vrut sa se întâmple asta. I-am zis sa renunte la plan. Nu a vrut si...
      -Ti-am spus de atat de multe ori, sa nu mai folosesti cuvinte mari, dandu-le un sens atat de ieftin! Nu am fost niciodata, mai mult de o fraiera in fata ta. Doamne! Zici ca am fost legata la ochi de nu am putut vedea nimic din mismasurile voastre. Ti-am povestit despre relația mea cu ai mei, de anii petrecuți la Zara acasa, ti-am zis până si de HOLUP si oamenii sai!
     -Nu-i adevarat! Aveam ochii pe tine, cu mult inainte ca toata chestia asta sa fie pusa la cale! a izbucnit la randul sau. Erai insa prea orbita de prezenta lui Xavier in viata ta.
       -Mincinosule! M-ai facut sa ma despart de Xavier, pentru a putea sa iti bati joc de mine, dupa bunul tau plac! Asta a fost miscarea ta. Deja imi faceam planuri cu privire la ce trebuie sa fac, pentru a nu fi departe unul de celalalt, de cum am auzit ca o sa pleci. Mi-am pus propria fericire la bataie, pentru a va aduce pe voi in centrul atentiei si cu ce mama naibii m-am ales?! Spune-mi Martin, spune-mi! Nu mi-a pasat nici macar pentru o secunda, de contractul ala propus pentru mine. Mereu m-am gandit doar la voi! Am vrut sa fim o familie!
     -Am vrut sa iti spun de atat de multe ori, Iana.
     -Ce ai asteptat atunci? Sa fiu cu burta la gură și mai apoi sa imi spui ca totul a fost doar o glumă proasta? Intalnirea cu familia mea, tot voi ati pus-o la cale?
     -Tocmai de reactia asta imi era teama! Stiam ca te voi pierde, de indata ce vei afla adevarul! Nu am vrut asta, bine? Mi-am dorit să fiu cu tine!

    Imi musc buzele nervoasa, clatinand din cap. Nu il recunosc pe omul ce sta in fata mea. M-a dus de nas atat de mult timp. Imi duc iar mainile la ochi, stergandu-mi lacrimile ce nu contenesc sa se opreasca. Durerea ce o resimt in piept, nu o mai pot controla. Ma doboara.

     -Te rog, nu plange. Stii cat de mult urasc sa te vad astfel. Iti promit, o voi scoate la capăt. Ai sa vezi?
      -E doar o alta minciuna de-a ta. Asta e, nu? Ca toate celelalte ce mi le-ai spus si pana acum. Si asta e doar o alta minciuna!
      -Nu! Cand a fost vorba de noi, nu te-am mintit niciodata. Nu imi venea sa cred, ca te tin in bratele mele. Eram fericit sa te stiu departe de ei, de cei care niciodata nu au avut sansa sa te cunoasca. Cand ma trezeam si-ti veneam chipul, jur ca inima imi batea atat de tare, incat imi lua minute bune sa ma calmez. Cand te-am sarutat pentru prima oara, am crezut ca visez. Din prima clipa de cand te-am vazut, pur si simplu am stiut ca prezenta ta, nu imi e indiferenta. Cand te vedeam in bratele nenorocitului ala, efectiv turbam. Chiar si azi cand ti-am vazut pozele de la eveniment, am luat-o razna. Cand te-am vazut in masina cu Dylan, mai aveam putin si cred ca chiar il luam la bataie, oricat de prieten imi e el. Nu, nu vreau sa renunt la noi, Iana. Nu dupa cate certuri am avut de la bun inceput si prin cate am trecut impreuna. Nu vreau sa ne despartim! Noi am luptat ca sa ajungem aici!
     -Nu te cunosc, soptesc uitandu-ma la chipul lui si la acei ochii cuprinsi de lacrimi. Nici nu cred ca te-am cunoscut vre-o data, continui asezandu-mi mainile in par si ducandu-mi pret de o clipa privirea in jos. Am fost o proasta, cand am ales sa fiu langa tine, crezand in vorbele tale. Am crezut ca esti cel pe care îl așteptăm. Am crezut chiar ca tot ce am îndurat până acum, era suferinta data pentru a putea mai apoi fii răsplătită.
      -Nu spune asta...
      -S-a terminat, Martin! Asta e sfarsitul nostru, am zis ducandu-si mana la piept. De la bun inceput trebuia sa ne dam seamana ca intre noi, nu poate exista nimic. Mereu ne certam si tipam unul la celalalt. Ajungeam sa ne spunem lucruri, ce le regretam apoi si nu ne mai vorbeam cu săptămânile după. Nu stiu daca a fost vre-o clipa in care sa ne comportam ca un cuplu. Am fost doar doi oameni, prinși în ceva pe care nu am reusit deloc sa controlăm.

     Mi-am calcat pe inima si am inaintat inspre el, luandu-i mana si asezandu-i acolo legitimația pe care si-o lăsase în culise. El m-a prins de mana usor, facandu-ma sa oftez. De ce vrea sa ingreuneze totul si mai mult?

     -Iana, te rog, nu fa asta.
     -Da-mi drumul, Martin. Toata... toata sarada asta, trebuie sa se termine. De aici in colo, fiecare are drumul sau.