Regina Dezastrelor II

40: De-ar fii știut ce urma

   Dylan a luat masa impreuna cu ei, apoi le-a zis ca trebuie sa se intoarca la concert, caci Tania il anuntase ca totul se sfarsise. Nici Xavier nu a mai dat semne sa doreasca sa ramana acolo. A scos bani din portofel si a achitat masa apoi le-a zis lui Adam si Will ca e cazul sa se care inapoi catre casa. Caleb avea sa vina cu ei. Nu stia nimic insa de străinul ce mai mereu a preferat sa nu zică nimic. Nici nu s-a atins de telefon. A preferat doar sa se bucure de compania oamenilor.

    -Dar tu? Ce vei face? l-a intrebat Dylan pe Eloh. Pleci cu ei sau vrei sa vii cu noi?
     -Nu am nimic in plan zilele astea. Astia insa ma seaca la cap sa vin cu ei la nu stiu ce chestie pe care o organizaza.
      -Ah! Inteleg. Nu vrei sa iesim pana afara, sa fumam, pana cand termina ei? Sunt mai rau ca fetele. Din mult la imaginea lor.
     -Sunt persoane publice. Oricand cineva s-ar putea trezi sa scrie ceva de ei.
     -Poate că e cazul să nu ma mai ascund nici eu. Nu ajung nicăieri cu modestia asta.

    Eloh l-a privit cu subinteles si totusi a acceptat sa iasa din local mai inainte de prietenii lui. Dylan in continuare i se parea o perosana trista si lipsita de speranta. Nu era primul pe care il cunostea fiind astfel.

      -Stii, nu cred ca o sa regreti daca iti mai prelungesti putin vacanta, a incercat sa zica Dylan. Locul de unde venim noi, nu stiu cat de bine ai ajuns sa il cunosti, dar e unul cam dintre singurele locuri ce imi si plac. Ai cam tot acolo. Zici ca lumea se invarte in jurul acelui oras, ce in majoritatea timpului e... destul de trist. Ploua mult vara iar iarna e o lungă primăvară. Avem localuri insa cat se poate de selecte si atrag zilnic crema crimelor din locurile noastre. Sincer iti e greu sa te plictisești. E ca un mic rai... lumea mai in varsta s-a mutat la tara iar oameni de pe la 30 de ani până pe la 50 cam asa, nu prea găsești. Mai toți sunt plecați la muncă afara. Am rămas în principiu doar noi... ăștia care facem ca totul sa meargă.
     -De ce imi zici asta?
     -Ai fost la institutul ala in care majoritatea aleg să plece de buna voie, doar ca sa primească în fond educatia pe care părinții nu au cum sa le-o ofere. Totul e o aparență. Dar e bine. Datorita acelei asa zise școli de corecție, societatea are acum oameni ce chiar stiu sa se foloseasca de fiecare atuu.
    -In seara asta, aveai sa discuti ceva mult mai serios cu Caleb, am dreptate? l-a intrebat insa, Eloh.

     Im sinea lui, era surprins cum de cel ce nu il scăpase pe Caleb din priviri, stia atât de multe despre locul de care nu vorbise mai deloc, nimănui.

     -Par chiar atat de evident si disperat? 

     Radea dar nici pe departe nu era rasul sau.

      -Nu e cazul sa imi raspunzi. Voi discuta maine dimineata cu el. O voi aduce si pe Iana cu mine. Poate asa, de data asta astia reusesc sa ii bage mintile in cap, fetei asteia. Nu ma intelege gresit. Nu sunt indragostit de ea, la fel cum e Xavier, de altmiteri. Imi e draga dar si atat de mila de ea. Nu are idee in ce s-a bagat. Stiu de la un prieten prin cate a trecut. Pune tot la suflet si in naivitatea sa, continuă să îi creada pe toti buni.

     Eloh si-a aprins o tigara si a ramas cu ea, apatic in coltul gurii. Il asculta, privind in gol. Si-o amintea inca pe fata aia cu parul lung, ce le starnea invidia fetelor prin atitudine si ochii visatori. Era mereu impreuna cu inca doi tipi pe care nici nu se sinchisise sa ii retina. Stia doar ca ea, e nu stiu ce fata, a unui alt tip, cu un spate bine pazit. Era suficiet sa stie asta... atat crezuse pentru o vreme, pana cand a ajuns ulterior sa o revada, intr-una dintre fotografiile lui Toma.
     Avea cam 15 ani, cand a venit pentru prima dată în acele locuri. Din pură întâmplare a dat de Toma si de restul tipilor ce isi făceau veacul, la rondul dr langa universitatea din oraș. Dar încă si-i amintea atat de bine. 

       -Scuza-ma, i-a zis Dylan rapid. Iti vorbesc de ea, de parca ai si cunoaste-o. E un vechi si prost obicei, ce nu cred ca o sa moara vreodata. Imi permiti sa te intreb un lucru?
      -Da-i batai, i-a raspuns pe data, inca tinandu-si tigara la pastrare. Nu e o problema. Ma faci doar sa ma gandesc la cineva ce seamănă cu cea in cauza.
      -Eloh... numele tau, are cumva o insemnatate aparte?
    -Ce vrea sa insemne asta?
      -Am citit nu demult, o carte ce avea un personaj numit astfel. Mi-am zis ca poate, are legatura cu personajul de acolo.