Regina Dezastrelor II

16: Fereastră spre trecut

*** Pic! ***

*** Pic! ***

*** Pic! ***

Din cand in cand, de pe birou se mai prelinge cate o picatura de apa. In apropiere, trebuia sa fie o cana rasturnata insa tot ce ramasese acolo, era doar un suport gol. Ceea ce trebuia sa fie o cana, era pe parchet, sparta in bucati. Camera? Oare chiar acolo locuia cineva? Draperia era data jos, perdeaua de pe ea sfasiata, salteaua de pe pat data si ea la o parte, cearsafurile, rupte in bucati si ele. Pernele nu mai aveau nici pic de puf in ele. Era totul imprastiat in acea pustietate. Posterele de pe pereti, smulse si ele de altmiteri, incat nici macar unul nu a reusit sa scape intact. Acolo, era intuneric dar chiar si asa, o micuta faptura, statea ascunsa intr-un colt.

Nu mai avea lacrimi. Chiar si de-ar fi avut, ceilalti de cum ar fi auzit-o plangand, s-ar fi intors in camera ei, gata sa dezlantuie iadul pe pamant. Se uita din cand in cand spre fereasta si nu de putine ori si-a zis ca daca va indrazni sa zboaie asemeni unei pasari, cineva oare ii va simtit cu adevarat lipsa? A renuntat intr-un tarziu, asupra acelui gand si a asteptat ca linistea sa se lase in casa, doar ca sa doarma cu capul pe genunci.

A coborat din bloc si s-a indreptat spre masina ce astepta deja de ceva timp acolo. Imbracata in uniforma si cu parul desprins, lasandu-si capul in jos, a murmurat incet buna dimineata si a intrat. Pe bancheta din spate, se afla colegul ei, Toma. Purtand aceeasi uniforma pompoasa si ignorand-o total, si-a intors privirea catre peisajul de afara. Era soare si in aceea zi.

-Ai intarziat! i-a zis pe un ton autoritar, femeia ce era la volan, ce de altmiteri era mama baiatului.

Femeia ce nu avea mai mult de 35 de ani, a pornit masina si si-a facut usor loc in trafic. A dat pe un radio local si nici ca a mai scos un sunet, pana la destinatie.

Scoala isi deschise si in acea zi, portile pentru toti elevii ei. Cei mai mici dintre ei, erau asteptati de catre profesorul de la clasa, ce in aceeasi masura facea si prezenta. Toma de cum a coborat din masina, a preferat sa nu o bage deloc in seama pe fata ce nu avea curaj sa isi ridice capul in acea zi.

-Toma Aaden! a rostit o tanara, ce avea o lista in mana sa.

-Prezent! i-a raspuns baiatul, foarte vioi, inainte sa se alature unui grup de baieti mai zgomotosi.

-Blanco Iana! a rostit din nou femeia ce a stat cu ochii tinta in fisa ei.

Fata nu a raspuns.

-Blanco, Iana! a strigat inca o data, tragand aer in piept.

Nici de aceasta data, nu a primit un raspuns.

-Blanco, IANA! a sfarsit prin a striga si a se uita tinta, la copila ce nu avea curajul sa isi deschida gura. De cate ori pentru numele lui Dumnezeu vrei sa te strig?!

-De vreme ce sunt aici, mai necesita sa spun si "prezent"? a murmurat cat pentru ea.

Tanara insa nu s-a lasat mai prejos. A ales sa isi tina lista si pixul intr-o mana si din cativa pasi sa se duca in fata copilei, apucand-o cu mana libera de sub barbie si obligand-o sa se uite la ea. Buza de jos ii era crapata intr-un colt iar pe obraz, se putea observa o vanataie destul de mare. Dar chiar si asa, femeia si-a infipt unghiile in obrazul fetei, facand-o si mai tare sa geama de durere.

-Comentezi? Aici nu e loc de asa ceva. Daca vrei sa te crezi pe tarla la ma-ta in continuare, mai bine spune-i sa nu te mai aduca aici! Cei ca tine, aduc reputatie proasta acestui loc!

Si-a luat mana, nu inainte de a o mai smunci putin si a o lovi peste cap. Sub privirile lui Toma cat si a celorlalti copii ce au facut brusc liniste, micuta a ramas pe loc, fara sa mai scoata un sunet. Era obisnuita cu un astfel de tratament. Urma din nou sa fie tratata ca un nimic in locul ala, indiferent de cat de bine ar fii stiut sa raspunda la lectii, oricat de mult ar fii vrut sa isi faca prieteni sau sa vorbeasca cu ceilalti... Acasa, cosmarul ei continua, mai ales de cand Lana, mama ei mult prea tanara, a inceput sa iasa cu barbatul ce ajunsese sa isi verse din nimic, nervii pe ea. El, mai avea o fiica cu putin mai mare ca acea copila, ce insa nu avea parte de un tratament violent in casa, poate din contra, era favorizata in tot. Poate ca Lana credea ca ea e inca prea mica sa inteleaga ce se intampla, dar fata stia ca certurile alea, nu erau de prisos. Relatia mamei ei avea mai devreme sau mai tarziu sa ieie sfarsit. Ce o infuria insa, era faptul ca Toma, stia mereu de bataile pe care ea le incasa, doar pentru ca avusese ghinionul de a fi copilul "acelui barbat".