Regina Dezastrelor II

17: No dreams for me

         Cand am iesit din baie, am gasit pe pat o rochie eleganta si de-a dreptul spectaculoasa. Lunga pana in pamant si cu spatele gol, manici lungi. Fara paiete sau sclipici. Nu imi puteam sincer dori mai mult de atat. Negrul ala atat de intens, se potrivea cu papucii cu toc nu prea inalt. Aveam pe pat un simplu biletel pe care era scris ca vrea sa port tinuta aia, la petrecerea din acea seara. 

        Pentru un moment, nu ii vedeam rostul. Adica... de ce sa ma imbrac elegant la o petrecere data in casa sa. Abia mai spre seara, am realizat cum sta treaba. Petrecerea era data inafara acelor pereti. Nu urma sa fim doar noi doi la acea petrecere eleganta ci intregul nostru grup. Xavier insa isi dorea ca noi, sa petrecem ceva timp singuri. Lucrul asta imi aducea doar un singur gand in minte, faptul ca vrea sa isi ia la revedere de la mine, intr-un mod cat mai intim, departe de ochii curiosilor. 

         -Care va sa zica, ultima lui zi a sosit...

        Au fost cuvintele mele, rostite intr-un apartament gol, luminos si atat de spatios... ce nu putea insa suprinde destinul a doua persoane. Nu ne era scris sa fim impreuna...

        Am purtat tinuta aleasa de el si mi-am lasat parul usor pe spate. Machiata cat mai natural si cu teama in suflet, am urcat pe tocuri si m-am privit in oglinda. Telefonul mi-a sunat si am vazut ca am un nou mesaj, ce imi spunea sa cobor. Ma astepta in fata scarii, in masina.

        Cu fiecare pas, simteam ca raman fara aer si totodata ma incapatanam sa merg cat mai drept posibil. I-am recunoscut Lexusul alb si m-am dus catre el. Imbracat la costum cu o camasa de un alb imaculat si papion, aproape ca imi era greu sa il recunosc. Dar mi-a zambit. Si jur ca a fost de ajuns cat sa ma faca sa nu ii pun la indoiala identitatea.

         -Poftim! Ia asta, mi-a zis dandu-mi o cutiuta.

         Erau niste lentile de contact, ce imi faceau ochii sa para mai mari si din crapui ii transforma in negru. 

         -Acum ca te-ai vopsit inapoi cum erai cand ne-am cunoscut si cu lentilele astea, nu stiu cat de bine te vor mai recunoaste cei de la presa. Dar chiar si asa, sa nu le dai importanta, bine?

         -Sunt mult prea diferita de... ceea ce sunt eu zi de zi. Aduc mai degraba a o tipa ce lucreaza sub acoperire, zic zambind incet.

         -Esti... esti perfecta asa cum esti, mi-a spus la schimb, apasand si mai tare pe acceleratie.

         Atmosfera dintre noi, a devenit foarte apasatoare. Chiar si cand am ajuns acolo, in locatia superfa unde petrecerea avea loc- undeva la unul dintre cele mai mari Conace din zona, il simteam destul de abatut. Si-a dat insa sacoul jos si mi l-a asezat pe umeri.

         -Poate ca e prea mare, decupajul de pe spate, mi-a soptit stanjenit la ureche.

         Am ras. El m-a luat de mana si pentru prima data, nu m-am simtit coplesita de inaltimea sa. Mergea incet, pe drumul pavat incat sa nu obosesc prea rapid si chiar de la intrare am dat cu ochii de Eden. I s-a alaturat Olly, la fel de elegant precum Xavier. Avea in mana doua pahare de sampanie. De cand cu scandalul ala, cei doi abia daca s-au vazut. Ii sunt datoare cu ceva scuze...

          -Lucas era si el pe aici, mi-a zis Xavier. E imposibil sa nu il vedem.

          M-am uitat in imprejur si am vazut-o pe Hani. Purta la fel o rochie lunga, mulata pe corpul ei si cu o despicatura foarte generoasa pe piciorul stang. Inmana avea un pahar de sampanie, ridicat usor inspre nivelul fetei. Se uita catre alte fete ce mi-au fost rapid usor de recunoscut. Ma miram de prezenta lor, mai ales acolo.

         -Nu, mi-a spus atunci repede Xavier. Noi nu vom sta cu ei. Avem masa la etaj, de unde putem privi viile din jur. Nu imi doresc sa fim deranjati.