Regina Dezastrelor II

10: Space jungle

Zambetul i-a pierit rapid de pe chip. Si-a lasat capul pe spate, fiind de-a dreptul exasperat, de comentariul meu. Eu abia mai rezistam sa nu cedez nervos, in fata reactiei lui. Clar ca nu imi place deloc, ce se petrece si nu imi doresc sa fiu aici!

-Incercam sa fiu dragut, in cazul in care nu stiai. E al naibii de greu, sa fiu asa, fara a ajunge in final sa te calc pe nervi sau sa sfarsesc prin a ma certa cu tine mai ceva ca la usa cortului. Mereu trebuie sa ajungem la asta?

-Eu doar iti amintesc ca nu poti fi astfel.

-Pe bune Iana, de data asta ce dracu' mai ai?

-Trebuie sa am ceva, ca sa fiu astfel?! il intreb oprindu-ma in fata lui.

-Ma eviti. Am crezut ca am trecut de fazele astea. Te comporti de-a dreptul hilar! Maturizeaza-te! Esti a mea acum. Trebuie sa iti amintesc mereu?

-Stai asa. Acum te evit mai nou?!

-Da! imi spune ridicand tonul.

-Te-ai gandit la chestia asta si cand erai cu Noemi? Sau in momentul ala nu trebuia sa ai in vedere acest aspect.

-Esti geloasa? ma intreaba, afisand un zambet strasnic in coltul gurii. Trebuia eu sa ma fi gandit la asta, de la bun inceput. Pana si una ca tine, ce e mereu indiferenta, sfarseste prin a simti gelozie.

-Poftim?! Tu... esti prea orb! Vezi ca iti vine printesa! Du-te mai bine la ea si lasa-ma.

-Ce printesa? ma intraba el, prinzandu-ma de mana chiar inainte sa plec.

Mi-am pus mana peste mana lui si l-am impins. De noi s-a apropiat Noemi, privindu-ma din nou urat. Martin iarasi m-a intrebat ce am, dar l-am ignorat. M-am impins anumit in Noemi, reusind sa o dezechilibrez. Ma comportam oribil dar pentru numele lui Dumnezeu, eram indreptatita sa o fac!

-Daca nu ii spui sa inceteze, vom avea probleme mari de tot! a urlat ea catre Martin. Ne face de tot rasul cu reactiile ei puerile. Vrei sa ajunga sa o vada si Marc asa?

-Iana!

-Nu avem ce discuta, atata timp cat sclifosita asta e aici!

-Iana! m-a strigat din nou, facand cativa pasi din urma.

-O lasi astfel sa vorbeasca despre mine?!

-Nimeni nu te place! Cand ai de gand sa accepti asta?!

Am zis, deschizand usa si fiind invaluita de muzica si de oameni ce danseaza frenetic. Urechile brusc mi-au fost furate de ritmurile alea atat de energizante. I-am vazut pe Dominic si pe Cara dansand in apropierea scenei. Sus pe scena erau Dylan si Marc, ce se distrau de minune mixand si intretinand atmosfera. Am ramas acolo pret de cateva minute, uitandu-ma la ei. Sincer, eram ca un intrus. Realizasem in cele din urma, ca eu nu aveam ce cauta acolo.

Din urma mea, a venit si Martin, impreuna cu nesuferita de Noemi. Din nou statea langa el, tinandu-l de brat. Dominic i-a vazut si le-a facut semn sa nu mai stea atat de apropiati. Semnul fusese atat de evident, incat pana si eu il vazusem atat de bine. El rapid s-a inrosit si a incercat sa dreaga situatia, insa eu am renuntat sa ii mai bag in seama.

-Tu si Martin sunteti bine? m-a intrebat Cara, de indata ce m-a vazut ca iau loc pe una dintre boxele de acolo. 

-Se vede? o intreb eu ironica.

-Da. Se presupunea ca in seara asta, el sa vina aici cu iubita lui. Tu esti aici si stai ingandurata si lipsita de chef. El se pregateste sa urce pe scena, insa acolo langa el, e Noemi. Toata lumea de aici si doreste sa o cunoasca in final pe fata, care a reusit sa ii aduca un zambet atat de caraghios, dar s-a ales cu o pacoste pe cap. E si echipa lui Marc pe aici. Ei au dorit cel mai mult sa te intaleasca, dupa cate lucruri le-a spus Marc despre tine.