Regina Dezastrelor II

47: Not cool, Iana

     Nu pot sa ma las batuta atat de usor. Nu azi... nu maine... si nici dupa ziua ce va urma dupa... niciodata! Niciodata nu voi renunta! Inca imi doresc sa fac ceva si acel ceva, nu se construieste singur! Trebuie sa infrunt toti acesti demoni. Nu pot sa renunt asa dintr-o data, caci nu mi-a iesit poate un lucru, dupa bunul meu plac...

       Cu fruntea sus, m-am risicat din nou in picioare. La usa deja se auzeau batai, asa ca mi-am creat un zambet tamp pe fata si am deschis-o. Am mintit, zicand ca am vrut sa fac verificari si am plecat. Nici macar nu am dat importanta acelor chipuri mirate. Nu am putut merge prea departe. Caleb e si el aici. E prea tarziu sa il ignor si sa imi vad de-ale mele.

     -E uimitor ce ati reusit voi sa faceti aici! Nu ma asteptam sa vad atat de multa lume si... ma inclin in fata ta si a echipei tale. Xavier e cu managerul celor de pe scena iar publicul e in extaz. Buna alegere, apropo. E un inceput ce promite atat de multe.
     -O fi, zic scurt si evitandu-i privirea. Ma costa mult treaba asta.
     -Cum se face de esti atat de nefericita? m-a intrebat surprins Caleb. Am crezut ca vei dori sa primesti sansa, de a semna cu o casa de discuri adevarata sau asa ceva, ce e recunoscuta pe piata si se ocupa si cu astfel de evenimente. In fond sunt aici sa il conving pe Sam, partenerul meu de afaceri, sa iti mai acorde o sansa. Daca nu iti convine oferta lui, poti accepta oferta altora. Sunt aici multi care doar asteapta sa te vada si sa sara pe tine.
      -Nu vreau asta, Caleb. Eu doar...
      -Crezi ca scandalul ii va afecta pe toti? Te-am vazut plecand de acolo, cu mare fast.
     -Nu imi mai pasa de ceilalti. Deja totul se intampla si eu nu am cum sa opresc nebunia. Dureros e ca nu am dreptul la o opinie. Nimeni nu m-ar crede oricum. Ce naiba zic eu aici... sunt o distrusă pentru toti!
      -Stii ce mai e dureros? Faptul ca pierdem un om atat de bun ca tine. Voi ăștia care nu suferiti de nebunie ci doar va bucurați de ea, faceti chestii grozave doar ca mai apoi sa va retrageti. E najpa. Ar trebuii sa te mai gandesti, daca chiar merita decizia asta. Scuze ca ma bag ca o musca dar... you are so cool, girl.

      El mi-a zambit si m-a batut usor pe umar. Nu ma stia. Nici macar nu vorbise cu mine până atunci.
      A vazut-o apoi pe Timeea si a vrut sa se indrepte spre ea, dar s-a oprit iar zambetul i-a pierit. Acolo, alaturi de Timeea si restul trupei, era Sam cu un zambet lat pe fata lui. M-am uitat rapid la Caleb si am inteles ca ceva nu e in regula.

     -Ce s-a intamplat? l-am intrebat.
     -Nu merge asa, mi-a zis deznadejduit, plecand in directia opusa lor.

     L-am privit uimita si totodata contrariata.

     Cara a inceput sa imi repede intr-una "imi pare rau" plus multe alte scuze, asa ca am preferat sa ma ascund, numai sa nu o mai aud. Intre timp au sosit si Lucas si Olly, impreuna cu Marc si ai lui. Din rasputeri incerc sa imi pastrez calmul si sa ma prefac fericita, dar baietii s-au prins ca ceva nu e in regula, de cum m-au vazut. Nu stiu... poate presa ce nu dorea să plece de langa scena, era motivul principal acolo?

      Am incercat sa zambesc, dar cei doi si-au dat ochii peste cap si m-au luat pe sus, alaturi de Cara.

      -Ea sa va spuna ce se petrece aici! Acum lasati-ma naibii in pace!

     Am urlat cat m-au tinut plamanii. Stiu, sunt o nemernica. In clipa de fata consider ca e mai bine sa ma comport astfel. Risc sa fiu si mai tare ranita. Si cred ca m-am prins care e treaba cu cei răutăcios si ranchinosi. Obișnuiau să fie buni, să își așeze sufletul pe tava, oferindu-i hienelor.

     Am ales sa ma alatur echipei din spatele scenei si sa ma prefac in continuare, neafectata de ce se petrece afara... afara, undeva departe de locul asta, mi se aflau si gândurile.

       Vreau sa ma concentrez pe ce se intampla aici si acum. In aceasta clipa. Chiar ma chinui sa ma bucur de toate dar imi e imposibil. Mi-am imaginat altfel, intreg momentul. Tot ce doream, era o seara lipsita de griji si probleme. Visam sa pot dansa alaturi de prietenii mei si sa simt cum ma eliberez, de ceea ce ma macina. Inca un motiv, pentru a nu mai visa cu ochii deschisi, hm?