Regina Dezastrelor II

22: Doi nesuferiți

        Casa lui Martin ajunge sa te inspaimante, cand nu e nimeni prin preajma. Are mai peste tot cate un mic amanunt, facut parca special pentru a umple senzatia de gol, lasata de ceva anume. Dar stiind povestea lui, tind sa cred ca mai degraba, sunt menite sa estompeze prezenta unei persoane. Si mama a procedat la fel, imediat dupa ce Ianis a iesit din viata ei, urmand ca mai apoi sa repete acelasi tipar, cand Eusebiu a decis ca nu mai vrea sa aiba acelasi drum cu ea.

          Am dat cu palma peste sticla aburita, doar pentru a ma putea privi mai apoi in oglinda. Aveam ceva timp de cand stateam in baia lui. Si gandurile imi erau vraiste din nou. Dar de data aia nu imi mai doream sa fug. Imi dadusem seama ca un om niciodata nu poate iubi la fel pe altul. Mereu iubirea va fi unica. Sentimentele resimtite pentru cineva, nu se vor repeta la infinit, caci fiecare dintre noi, aducem ceva unic in viata altuia. O data cu lucrurile astea, realizasem cat de mult invatasem de la cei, care au reusit sa isi lase o astfel de amprenta asupra mea.
    Toma m-a invatat ca mereu  interesele vor iesi la iveala. Eloh m-a invatat sa nu traiesc cu regrete. Xavier m-a invatat ca oamenii niciodata nu isi arata adevaratele intenții. Poate doar Martin mi-a aratat o cu totul alta parte, nevazuta a lucrurilor. A fost singurul care m-a invatat ca iubirea doare si de dragul acestei dureri, ajungi sa nu iei in calcul pericolele cu care vine ea in calea vietii tale. Mi-a dovedit-o, calcandu-si orgoliul in picioare si aducandu-ma cu picioarele pe pământ.

    -Mie imi e foame. Ce vrei sa comand? Mancare chinezeasca sau pizza? A! Inca nu te-ai schimbat. Imi... Imi cer scuze...

     El a dat buzna în baie, destul de fericit până sa ma vada si rușinat sa isi aplece ochii si privirea. Cu prosopul înfășurat în jurul meu, am simtit pentru prima dată că nu e cazul să fac o scenă.

     -Martin,mi-a scapat printre buze, numele lui.
     -Scuze! mi-a zis el, foarte repede. Pana la urma ce sa comand?
     -Ce vrei tu, ii spun prinzandu-mi prosopul mai bine sus. Nu fac mofturi.
     -Ce vreau, zici? ma intreaba, sprijinindu-se in tocul usi.

     Ironia a facut ca atunci sa ii sune telefonul. Si-a dat ochii peste cap si iesit val-vartej din baie iar eu am ramas acolo, izbucnind in ras. E un început usor. E de bine.
     Il urmez, insa vad ca el pleaca la parter. Ce mai pune de data asta la cale?

     -Ce s-a intaplat? il intreb, oprindu-ma in capul scarilor. Este totul in regula?
     -Imbraca-te mai repede, inainte sa sar pe tine.
      -Adica?
      -Intelegi tu ce vreau eu sa spun, mi-a zis stanjenit. Comand mancare chinezeasca.

    M-am schimbat in hainele pregătite de el si am coborat in bucatarie. Era inca acolo, cu geamul larg deschis si privirea pierduta. Avea tigara aprinsa, dar gandul se pare ca nu ii era nici decum la ea. S-a pierdut cu firea și destul de bulversat, a stins-o si a aruncat-o pe geam.

      -Hei! Zambeste!
      -De ce? La naiba! Iar m-am ars!

      Aia a fost prima noastra poza impreuna. Doar noi... El cu o fata usor incruntata, in timp ce eu, cu parul prins intr-un coc minuscul, zambeam cu foc... o imagine frumoasa, în care ochii nostrii reușeau să fie vii.
     M-a alergat apou mai peste tot pe la parter, pentru a ma prinde si a sterge fotografia aia din telefonul meu. Dar a meritat fiecare clipa, alături de el.

    M-a impins pe canapea si a inceput sa imi rada in fata, zambindu-mi strengar. Mi-am dat telefonul la o parte din calea lui, insa el mi-a prins mainile undeva deasupra capului, incepand sa ma ma tachineze, terminand prin a ma saruta pasional.

     -Știi, aș vrea să vorbim...

     Lucrul asta nu s-a mai intamplat. S-a intors in bucatarie de indata ce a simtit miros de fum. Luase foc una dintre prizele de la bucătărie iar siguranțele au sarit de indata, lasandu-ne pe intuneric. Nervos, a cautat extintorul si a stins de indata  locul cu pricina. Macar de data asta, nu eram eu cea vinovată...
     Bine ca macar a apucat sa comande ceva de mâncare, înainte de acel incident. Usurel am inceput sa discutam despre ce am mai facut in ultima perioada, unde am fost, cu cine am fost...