Regina Dezastrelor II

8: Ce trebuie să fac?

-Ramane secretul nostru, bine? ii spun Taniei cand ne-am intors sa ne luam lucrurile.

-Desigur. Nici nu as fi crezut ca tu si Xavier, puteti rade in asemenea hal, fara apoi sa va certati. Nu stiam ca voi doi sunteti prieteni, dupa toate cele intamplate. In tot acest timp, doar va prefaceati ca nu va suportati unul pe celalalt? Asta inseamna ca faceti pace si la ore?

-Nu. Cine a zis ca facem pace? E mai bine asa. In plus tot nu ne suportam, prin urmare prieteni e mult spus. Poate doar nu ne mai deranjam atat de tare, unul pe celalalt?

-Eu cred insa ca te place. Poate ca... din nou tot eu sunt aia care pica de fraiera! El e de fapt fostul tau iubit, nu? Cu el erai inainte de a fi cu Martin! Trebuia sa imi fi dat seama si...

-Si ce ai de gand sa faci, cu informatia asta? o intreb, oprindu-ma pe hol si privind-o in ochi. Da. Xavier e fostul meu si ce?

-Tu si Xavier, va meritati unul pe celalalt. Nu am de gand sa le spun celorlalti despre voi. Cred ca asta e ironia sortii pentru Martin. Daca ai fi fost baiat, precis as fi devenit cea mai enervanta fata ce s-ar da la tine, mi-a zis ea facandu-mi ochi dulci.

-Chiar nu ai ce face atunci.

-Totul a fost atat de evident intre voi.

-Intre cine? am intrebat-o, mergand din nou.

-Tu si Xavier. Privirile si vorbele ce voi doi vi le aruncati, reusesc sa spuna destul de multe.

-Nu. Ele nu reusesc sa spuna ceva. Sun doar gesturi lipsite de logica.

-Zici? Eu nu sunt de aceeasi parere. Chiar si acum, el...

-Nu facea nimic, ma incapatanez eu sa ii zic Taniei. Xavier, nu facea nimic.

-In zilele in care ai lipsit... ai fost cu el sau cu Martin?

-Vrei sa-ti fac si un rezumat? ii zic de-a dreptul furioasa.

-Xavier. Si eu tot pe el l-as alege. Cand am fost sa iau cafea, sa stii ca v-am vazut. L-am vazut cand te-a luat in brate si te-a sarutat pe frunte. Sunt atat de invidioasa, Iana. Uneori ma intreb daca esti oarba sau cam asa ceva.

-Mi-as dori sa pot fi. Ai uitat? Am deja un iubit.

-Insa intre ei doi...

-Nu. Te rog. Nu ma fa sa ascult, ceva ce inima ma tot intreaba.

Am intrat in clasa si mi-am apucat geanta, cu foarte multi nervi. Tania primise mesaj de la iubitul ei, asa ca a plecat rapid sa se intalneasca cu el. Eu doar am asteptat ca ea sa fie suficient de departe de mine, apucandu-mi telefonul si sunandu-l pe Dylan.

-Doar ti-am zis ca aici au cea mai buna lasagnia, pe care o poti manca.

-Nu te mai umfla asa de tare in pene, mi-a zis zambind si infingad mai apoi furculita in mancare. Sa stii ca inca nu imi convine ca ai renuntat.

-Imi pare nespus, chiar nespus de rau, ca nu voi mai putea merge cu tine. Ti-am spus deja, Tania e foarte de gasca si banuiesc ca te vei distra alaturi de ea, la fel cum ai fi reusit si alaturi de mine.

-Mi-o amintesc, pe colega ta. Nu stiu sincer ce sa zic. Mi-ar fi placut daca veneai tu...

-Ti-am promis ca ma voi revansa, o data si-o data. Nu sunt genul de om, ce face promisiuni, pe care nu le duce la bun sfarsit. Vreau doar sa ai incredere in mine.

-Bine... Nu am insa nici macar o secunda habar, unde ar putea sa ma duca, increderea asta oarba in tine... dar promit ca te voi urma. Ce as avea de pierdut?

Nu parea prea incantat. Lucas si Olly, venisera si ei intre timp la restaurant, dar nici vorba sa ne zica ceva. Doar se ranjeau la noi, iar chiar inainte sa apuc sa le zic ceva, au plecat rapid la etaj. Eu am ramas insa la masa mea, alaturi de Dylan. Parea sa il framante ceva iar sentimentele lui de neliniste, imi erau transmise atat de repede.