Regina Dezastrelor II

21: Zâmbetul lui Martin

   -Hm. Voi avea incredere in tine si nu ma voi mai gandi, la cele mai sumbre chestii, cand te vad in preajma unui alt tip, a continuat el oftand.
     -Chiar si a lui Dylan? Ai putea sa nu iti mai pierzi cumpatul, in preajma sa?
     -Dylan se exclude.
     -Pff. Nu-i vina mea ca doar tipii imi agreaza comportamentul, mult mai usor. Nu te-ai prins nici acum, ca fetele ma urasc? Cele din preajma ta, sunt deja pregatite sa ma linseze.
    -Nu-i vina mea, ca fetele se dau la mine. Doar tu mereu ma tratezi ca pe un nimic.
    -Nu-i adevarat! I-am spus staruitor. Speriata m-am uitat in ochii lui, fiind cuprinsa rapid de mici fiori, atat de placuti. Doar pentru ca fac lucrurile intr-o maniera diferita, asta nu inseamna ca te tratez ca pe un nimic sau ca te urasc. Banuiesc ca am nevoie de timp, sa ma acomodez cu gandul, ca fiecare decizie ce o iau, te afecteaza si pe tine intr-o oarecare masura. E bizar. Te-am perceput drept un tip enervant, apoi brusc a fost apropierea aia dintre noi si acum suntem iubiti... Imi ia timp, ca sa ma obijnuiesc cu ideea asta. As vrea sa incerci sa intelegi. Nu sunt ca altele ce se pot atașa de o persoană atat de rapid. Imi ia timp...
     -Voi incerca sa inteleg asta, cand si tu vei intelege, ca detest sa te vad plangand sau mereu ascunzandu-si de mine. E simplu, nu?

    Am tacut si din nou mi-am lasat privirea in jos. Urasc cand devin o asa smiorcaita in fata lui. Fetele noastre, erau brusc mult mai apropiate, decat as fi crezut. Nici nu imi vine sa cred, ca in urma cu doar cateva clipe, ne certam iar acum vorbim unul cu celalat, pe un ton agreabil.
     Poate ca astia suntem noi. Trebuie sa accept asta... daca am fi diferiti, nu am mai fi noi... poate ca nici macar nu as mai fii aici cu el, la o ora atat de tarzie.
    Poate ca nu sunt fata care isi arata sentimentele, prea usor. Poate ca nu sunt acea fata sofisticata, ce reuseste sa le taie respiratia tuturor... Eu sunt o fricoasa si o rautacioasa, pana in maduva oaselor. Zic adesea vorbe pline de venin, doar pentru a ma asigura ca cel din fata mea, nu va fi cel care ma raneste in final. I-am dat atat de multe sanse si ocazii, de a ma parasii... dar nu s-a intamplat asta in final.
    Uite-l! El e inca aici, in fata mea. Ma priveste ca si cum e prima data cand ma vede in viata lui. E aici. Il innebunesc si inca e aici, cu mine.

    Degetele lui se misca usor pe obrajii mei, in timp ce fruntea si-o lipeste de a mea. Abia acum reusesc sa simt, mirosul sangelui de pe degetele lui. Nu are deloc grija de el si parca din-adins face asta, ca sa ma infurie si mai mult.
    Mi-am asezat cu grija, mainile de-asupra mainilor lui, zambind trist. Am ajuns sa ii simt usor textura buzelor lui, simtind si gustul neplacut, al tigarilor ce el le fumeaza. Le-a schimbat între timp? Am pierdut un nou detaliu despre el...
    Detest sa imi fac planuri si prin urmare, le evit pe cat de mult posibil. Stiu prea bine ca atunci cand lucrurile par sa mearga bine, doar mi se pare. Ma multumesc ca atunci cand imi deschid ochii, sa il vad pe el, zambindu-mi cu o bucurie aparte? Nu stiu daca el a observat asta, dar mereu dupa primul sarut, de dupa o cearta, el isi inchide ochii, ramanand pentru cateva secunde, lipit de mine.
   E momentul cand eu insa imi deschid larg ochii, zicandu-mi in sinea mea: "Multumesc Doamne ca inca iubeste sa fie langa o nebuna ca mine". O fi, a doua mea sansa?

     Maine, e prea mult pentru noi. Acum? Cred ca e termenul cel mai potrivit.

     -La fel cum ne certam, asa ne si impacam, oftez eu.
     -Suntem bine? ma intreaba, inca tinandu-si fruntea de a mea.
     -Banuiesc ca da, de vreme ce nici unul dintre noi, nu mai tipa...
     -Micul-dejun, in bucataria maica-mii? ma intreaba el razand.
     -Nu stiu ce sa zic... adică...
     -Din fericire pentru mine, ea e inca plecata, mi-a raspuns pornind masina. De ce esti usor suparata?
      -Nu am zis ca vreau sa merg undeva. Sunt doar...
     -Acolo nu ne va deranja nimeni. Am putea in final discuta mai mult si... Am fi doar noi.
     -Si daca o sa incep iar sa urlu?
     -Tot e mai bine, decat sa nu te aud deloc.