Exterminatorii

Capitolul 8

-Vlad, cred că ştiu unde a dus-o pe Bell. spuse... Liviu.

-Unde? întreb.

-În 1970, căutând un adăpost, am găsit un depozit în afara oraşului. După ce am venit aici, Ana tot ascundea cadavrele oamenilor pe care îi rănea acolo. Deci ar fi o şansă. Dar nu mai ştiu drumul.

-Îl ştiu eu. spuse Dan.

-Atunci de ce mai stăm aici. Hai să ne pregătim şi să mergem. spuse Paul.

-Hai! am spus toți în cor.

Bell pov.

Îmi e din ce în ce mai frig. Frica deja m-a pătruns şi nu vrea să iasă. Cu siguranță mă va ucide. Dintr-o dată uşa se deschide. Pe ea apare... Victoria? Ce caută ea aici?

-Ceau, Bell. mă salută ea.

-Victoria, ce cauți aici?

-Nici eu nu ştiu.

-Adică?

-M-a amenințat.

-Vic, dă-mi drumul! Te voi ajuta!

-Ana a zis să nu fac asta, că astfel mă omoară.

-Nu te omoară nimeni, Vic.

În acel moment ea pleacă. Sunt iar singură. Stai... Vic revine cu un cuțit mare în mână. Până aici a fost cu mine! Se apropie şi... taie frânghia.

-Mulțumesc, Vic!!

-Shh! Vine!

-Cine?

-Ana.

În acel moment, Victoria aruncă cuțitul pe o gaură a geamului şi eu mă prăbuşesc la pămant cu mâinile la spate ca Ana să nu observe că Vic m-a eliberat.

-Ce mai face Bella. întrebă Ana. Îşi aşteaptă moartea?

-Sub niciun caz! mă răstesc la ea.

-Nu zău. Hai Vic să plecăm. S-o lăsăm în ultimile ei momente din viață.

-Da. zise sec Victoria în timp ce mi-a făcut cu ochiul. Am încredere în Vic, o fi ea o nesuferită dar, nu face rău nimănui. Cu acest gând în minte, am adormit.

Mulțumesc cititorilor mei, care sunt minunați, îmi citiți cartea şi asta înseamnă foarte mult pentru mine. Vă mulțumesc şi pentru voturi. Vă iubesc!! :***