Exterminatorii

Capitolul 32

Bella pov.

-Bell? strigă Dima la mine ca să mă trezesc.

-Da?

-Hai! Mergem la ambuscadă! spune râzând.

Cred că ştiu ce face. Vrea să mă facă să zâmbesc, dar făra vreo reuşită.

-Dima, hai. Bell nu vine. Va sta cu Mildred aici. spune Ali.

-Ce? Dar vreau să ajut! spun.

-Nu poți ajuta! În caz că vom fi capturați trebuie să mai avem oameni aici. spune ea.

-Nu-i adevărat! Nu crezi că sunt în stare. Toți mă credeți inutilă! strig.

-Nu eşti inutilă!

-Atunci de ce nu vrei să mă laşi să lupt?

-Pentru că eşti verişoara mea... şi te iubesc şi nu vreau să pățeşti ceva. De aceea nici nu vroiam să devi un exterminator, pentru ca să fi un exterminator trebuie să-ți rişti viața, lucru pe care nu vreau să te las s-o faci! strigă ea la mine.

-Ştiu că mă iubeşti, dar nu mai sunt un copil... mă pot descurca singură, aşa că, te rog, lasă-mă să zbor. spun cu lacrimi în ochi.

-Bine. Dar Mildred va veni cu tine. Nu vă despărțiți! spune Ali.

-Aşa vom face! spune Mildred zâmbind... Mildred e un hibrid de-al lui Klaus. Un tip de treabă dar cam îngâmfat.

-Să trecem la treabă! spun luându-mi arma în mână.

Raul Berian pov.

O zi întreagă a trecut de când sunt aici... dar au părut săptămâni. Până acum nimeni nu a murit... şi asta mă face şi mai încrezător că chiar vom putea scăpa toți de aici. Într-o oră aproximativ ar trebui să înceapă ambuscada. Până atunci ar cam trebui să încercăm să rămânem în viață. Trebuie să rezistăm. Măcar încă o oră.

-Raul? mă întreabă Anca.

-Anca? Noi niciodată n-am vorbit. spun eu.

-Da... Păi anumite lucruri aduc câteodată anumiți oameni împreună. Viața ne face surprize! Câteodată plăcute, câteodată neplăcute.

-Ce vrei?

-Să vorbim. Raul, eşti un om minunat care ne face mândri mereu. Prin abilitatea ta, voința ta, puterea ta. Eşti ceva minunat ce ni s-a întâmplat. Nu ştiu dacă şti, dar eu te-am botezat. Eu am fost una dintre puținele persoane care au ştiut de existența ta încă de când erai în burta mamei tale. Când te-ai născut erai atât de mic şi dulce şi inocent. Acum eşti mare. Mă simt bătrână. spune ea şi noi începem să râdem.

-De ce îmi spui toate astea acum?

-Pentru că dacă ăsta-i sfârşitul nu mai vreau să mint. Am mințit-o pe Bell. L-am pupat pe Cristi, l-am prostit pe Harry şi pe Dima şi mă simt atât de prost. Sunt o curvă.

-Nu spune asta. Câteodată şi Bell exagerează.

-Nu ea e de vină, eu sunt. Îi mint pe toți. Chiar nu mă pot opri. Asta sunt.

-Mie îmi eşti simpatică. spun zâmbind.

-Mersi. Sper doar să nu te mint şi să nu te rănesc şi pe tine. Chiar țin la tine, la toți, dar vă rănesc. Dacă vom scăpa voi pleca departe.

-Unde?

-Nu ştiu. Poate Germania, Irlanda, Franța.

-Irlanda?

-Da. E frumos acolo. Am fost în vacanță acolo. Aş mai merge acolo... Vrei să vi cu mine?

-Eu?

-Da. Gândeşte-te! Poți veni doar pentru câteva săptămâni sau poți începe o nouă viață acolo. Ce zici?

-Poate voi veni în vacanță... Aici sunt mulți oameni la care țin şi pe care nu-i pot părăsi. Nu ştiu de ce tu vrei s-o faci.

-Raul, tot ce fac e să rănesc oameni. Nu mai vreau să fac asta.

-Dar parcă ai zis că nu o faci intenționat.

-Dar cine mă ascultă?

-Eu.

-De ce eşti tu atât de bun şi înțelegător?

-Nu ştiu.

-Eu voi pleca în Irlanda şi vreau să vi cu mine. Gândeşte-te, ok? spune. Eu dau din cap iar ea se ridică şi pleacă. Sunt iar singur.

Capitolul 32. Mai sunt 8 capitole şi cartea se termină. Încă sunt în impas:Fac "Exterminatorii 2" sau nu?