Exterminatorii

Capitolul 9

    Liviu pov.

    Suntem într-o dubiță. Dan conduce. Vlad se agită încontinuu. Cristi mai că plânge. Anca plânge. Nimeni nu ştie de ce e în stare Ana. Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat cu Bell. Sunt agitat. În dubiță se aşternă dintr-o dată liniştea.

    -Ce s-a întâmplat? întreb.

    Fug în față lângă Dan şi o văd. Supărată, cu colții la vedere, plină cu sânge la gură, cu un țepuş în mână îndreptat spre Vic.

   -Nimeni nu coboară! strigă Vladimir.

   -Ce vrea oare? întreabă Venesa.

    -Nu ştiu, dar voi afla. spuse Dan în timp ce se ridica din scaun şi iese pe portieră.

    -Dan, stai. strigă Vladimir.

    Îl vedem îndreptânduse spre Ana.

    Dan pov.

    Mă îndrept spre Ana.

    -Rămâi acolo! spuse Ana.

    Rămân pe loc şi ridic mâinile în semn de predare.

    -Dă-i drumul lui Vic, spune-ne unde e Bell şi promitem că nu te vom pedepsi aşa crud.

    -Nu vă cred. spuse Ana.

    -Ana, te rog, nu cred că vrei să omori persoane nevinovate. Ana, tu nu eşti aşa.

    -Frățioare, voi nu sunteți aşa. Eu sunt.

    -Ana, te rog...

    -Taci din gură! spuse ea şi îndreptă şi mai tare țepuşa câtre Vio.

    Ana pov.

    Doamne! Ce proşti sunt. Dacă ar ştii ei că eu vreau doar să-i împiedic să ajungă la Bells.

    Cosmin pov.

    O Doamne! I-am citit gândurile lui Vic. Da. Odată ce am fost împreună îi pot citi gândurile. Am puterea asta. Dacă mă ataşez de cineva tare îi pot citi gândurile. Îi fac semn lui Dan să vină aici.

    Dan pov.

    Am văzut semnul de la Cosmin. Mă îndreptam spre dubiță.

    -Dacă mai faci un pas o omor. spuse Ana.

   Mă întorc. Ana o avea de data asta pe Bells. Cum a ajuns ea acolo?

    -Ana, te rog, nu fă ceva necugetat.

     Cu acest prilegiu, vreau să mulțumesc celor care îmi citiți cartea capitol cu capitol, celor care mă urmăresc şi celor ce mă susțin. La început nu am crezut că cartea mea va trece de 100 de vizualizări şi acum când văd că a trecut pragul de 300 vizualizări, nu pot numai să mă bucur. Vă mulțumesc din suflet!! :*