Exterminatorii

Capitolul 29

-Berilă, ce îți voi zice acum va fi ceva ce nu-ți prea va plăcea. spune Paul.
-Ce? întreb.
-Vladimir se gândeşte foarte serios la asasinarea Karlei.
-Ce? De ce?
-Mafia mamei ei ne e duşman.
-Şi? Ea nu mai vorbeşte cu ea.
-Dar îi aduce aici, pe teritoriul nostru. Ei sunt mai puternici. Dacă-ar veni aici noi ar trebui să plecăm. Nu vrem asta Berry. Dacă mafia lui Roxi, mafia în care e mama Karlei, ar prinde unul dintre noi, l-ar ucide pe loc.
-Atunci de ce l-ați trimis pe Andrei să se infiltreze acolo?
-Cine naiba îți spune toate astea?
-Mi-a şoptit o păsărică blondă.
-Anda.

Acum o oră:
-Dar cine naiba e Roxi? întreb eu.
-E conducătoarea mafiei unde lucrează mama Karlei.
-Şi de ce e aşa de periculoasă?
-Fiindcă e.
-Eu aş distruge-o într-o secundă.
-Sigur. Oricum l-am trimiş deja pe Andrei.
-Pe cine?
-Offf, iar am dat din casă. Paul o să mă omoare.

Înapoi în prezent:
-Chiar o s-o omor!
-Paul, înapoi la subiect te rog.
-Aaa da, o să-ți dau primii tăi învățăcei.
-Ce?
-Adevărat. Robi, martorul, Karla şi un băiat nou Marius.
-Fiul lui Anda.
-Super! Dacă e la fel ca maică-sa, noroc.
-Spunele lor. Sunt un prof groaznic.
-Aaa nu groaznic. Poate varză,praf, prăfuleț... dar groaznic nu.
-Aaa mersi.


Următoarea zi:
Bella pov.
Îmi iau rochia pe mine, îmi pun tocurile şi mă uit în oglindă. Sper că machiajur va acoperii toată tristețea şi furia care clocotesc în mine acum.
-Hei Bell! mă salută Dima. El stă în tocul uşi îmbrăcat în costumul lui frumos care îi vine ca turnat, chiar dacă sunt conştientă că am comentat la el ieri. Gândul acesta mă face să zâmbesc.
-Eşti frumoasă când zâmbeşti! spune el zâmbind.
-Şi tu. spun.
Ma apropri de el şi îl sărut scurt, dar el mă trage într-un sărut mai adânc.
-Bella? întreabă Alina.
În acel moment ne întoarcem amândoi. Începe un concurs de holbat între mine, Dima şi Alina.

Harry pov.
-Chiar trebuie să fac asta? strig.
-Da. îmi strigă Anca.
-Nu pe tine te întrebat. strig.
Nu o suport pe Anca asta. Poate vă întrebați "de ce nu o suport atât de tare? De ce o urăsc?" Răspunsul este simplu: Ea e o profitoare, o curvă. Se dă pe lângă bărbații bogați ca să primească ea ceva. Ştiu asta, o spun din propria experiență. Aşa a făcut,de aceea nu o suport.
-Hai odată, plăpândule. Îți aranjezi cravata aia de o oră. strigă Andreea la mine.
Când mă întorc, o văd pe ea mai frumoasă ca niciodată. Are părul ei frumos şi brunet ondulat şi o rochie galbenă cu un cordon portocaliu.
-Eşti frumi rău! spun.
-Şi tu eşti frumi. spune ea.
-Ai vrea să fi partenera mea la această nuntă? spun şi întind mâna spre ea.
-Normal că da, domnule. spune ea râzând.
Nicio dată n-am privit-o pe Andreea aşa cum o privesc acum. E o femeie în toată regula. Frumoasă, deşteaptă. Cu siguranță există un băiat aproape lafel de bun ca ea. Surioara mea dragă, creşte şi eu va trebui să-mi preiau atribuțile de frate mai mare. Gândul ăsta mă face să râd.
-S-a întâmplat ceva? întreabă ea.
-Doar mă gândeam la ceva.
-Am voie să ştiu la ce?
-Când vei avea un iubit şi va trebui să mă lupt să nu fiu pe ultimul loc. glumesc eu.
-Nu ai să fi pe ultimul, poate penultimul. glumeşte ea cu mine.
Încep s-o gâdil. Ea râde ca o hienă. Asta până când distracția ne este întreruptă de Anca.
-Haideți! spune Anca.
-Cum şti să ne strici distracția.... spun.
-Ăsta e hobbie-ul meu. Acum hai!

Marius pov.
-De ce trebuie să mergem la nunta asta aiurită? întreabă Marius.
-Pentru că Harry şi pentru că îmi plac nunțile. strigă Alexandra.
-Offf! se plânge el.
-Marius, ai luat banii? întreabă Alexandra.
-Ce bani? întreabă Marius.
-Ăia care trebuie să-i dăm mirilor. spune ea.
-Asta-i uimitor! Pe lângă că suntem obligați să mergem mai şi dăm bani. se plânge Marius.
-Nu te mai plânge atât! strigă Alexandra.
-Atâta timp cât e mâncare, eu merg. spune Marius.

Berian pov.
Îmi pun această cravată pentru ultima oară în acest an. Nunta va avea loc. Fără glume, fără alte prosti, doar o nuntă obişnuită. Ies pe uşă şi intru în maşină.
-Să mergem Paul.
-Ok. spune şi porneşte maşina.

O oră mai târziu:
O văd mergând spre altar într-o rochie albă cu trenă la brațul lui Vladimir. Trag cu ochiul să văd unde e Karla. E lângă mine şi plânge. Normal. Fetele sunt sensibile.
-Domnule Damian Pavel o luați pe tânăra Sofia Anghel la bine şi la greu, la boală şi la fericire să fie lângă dv. mereu?
-Da.
-Dar dv. doamnă Sofia Anghel?
-Da.
-Poți săruta mireasa. spune părintele.
-Sau poate să mi se supună. strigă o femeie îmbrăcată în piele, ce păr şaten cu şuvițe roşii. Roxi.
-Roxi. spune Damian.
În acel moment apar mai mulți oameni înarmați.
-Nu mişcă nimeni! Acum vă rog să veniți după mine. spune Roxi şi o ia înainte. Nimeni nu poate scăpa, matahalele ne înconjoară grupul. O văd pe Bell, Dima şi Ali într-o maşină. Sper că ne vor salva.

Bella pov.
-Ce vom face? întreb.
-Trebuie să-i salvăm. spune Ali.
-Dar cum?
-Nu ştiu cum, dar va trebui. spune uitându-se la Dima.
-Ce?
-Vom vorbi despre cealaltă chestie după ce îi vom salva. Nu veți scăpa. spune ea.

Scuze că n-am mai postat. Răceala nu mă lasă! Sper să vă placă fiindcă, oficial, mai sunt 11 capitole până la finalul cărții. Pwp :* :)