Capitolul 7

285 21 0
                                    

Când am ajuns acasă m-am gândit foarte mult la Cosmin. Cât de nesimțită trebuie să fii ca să-i faci una ca asta lui Cosmin. Înainte de apariția lui Victoria, Cosmin socializa cu toată lumea, se distra, zâmbea. În două cuvinte: ERA FERICIT! Telefonul care suna m-a scos din gând:

-Alo? spun eu.

-Ceau Bells!

-Cristi?

-Da, eu sunt. Auzi, am 2 bilete la un film super. Vrei să vii?

-Ce film?

-Jocurile foamei. Deci vii?

-Ok.

-Super!

Aaaa! Nu-mi vine să cred ,merg la film cu Cristi. Mă simt bine. De ce? Pentru că însfârşit mi-l voi scoate pe Damian din minte, şi sper că şi din inimă. Mă duc în baie, fac un duş. După ce termin, merg spre şifonier şi îmi aleg un tricou roşu pe care scria: I'm special, deoarece mă simțeam specială, o pereche de blugi, nişte pantofi cu platformă şi o geacă de piele. Ies din casă şi-l aştept pe Cristi. Văd o maşină care parchează. Din ea ies nişte tipi. Se îndreaptă spre mine. Încerc să fug spre casă, dar mă prind şi îmi pun o batistă la nas. Leşin.

Cristi pov.

Oare unde o fi? Ceva nu e în regulă. Am să-l sun pe Vlad, să văd dacă Bells e cu el.

-Ceau, Vlade! spun eu.

-Cristi, nu ar trebui să fi la film cu Bells? mă întreabă Vlad.

-Ba da, dar nu a apărut.

-Cum adică " nu a apărut"?

-Simplu, nu a apărut

-Doamne nu!

-Ce s-a întâmplat?

-Au prins-o.

-Cine a prins-o?

-Ana!

-Alexandrescu?

-Da.

-De ce ar face asta?

-Am dat-o afară pe Ana fiindcă în ultima misiune a omorât un om.

-Şi cum o recuperăm.

-Nu ştiu. Sună-i pe toți şi cheamă-i la sediu.

-Da.

Bells pov.

Sunt într-o cameră întunecată. Este rece aici. Dintr-o dată uşa se deschide şi o văd pe Ana. Doamne, de ce m-a luat?

-Ana, ce se întâmplă? o întreb eu.

-Se întâmpla că din cauza ta am fost dată afară.

-Ana, eu nu am făcut nimic.

-Taci! spune şi îşi scoate colții la mine.

Iese şi camera rămâne întunecată, dar de data asta în cameră se simte şi frica.

Vlad pov.

E adevărat. Eu am dat-o afară pe Ana. De ce? Deoarece de ceva timp tot omoară oameni nevinovați. E vina mea că după ce am dat-o afară, am lăsat-o să plece. Trebuie să o închid undeva până se liniştea, dar nu am făcut-o. Ce prost eşti Vlad. Am ajun în sediu. Mă îndrept spre sala de conferințe. Intru. Era mare agitație ,toți se certau cu toți şi nimeni nu se înțelegeau cu nimeni.

-Stop! strig.

-Vlad, cred că stiu unde a dus-o pe Bell. spuse ...

Voiam să le mulțumesc celor care îmi citesc cartea şi celor ce votează. Voi chiar mă faceți să zâmbesc. Vă iubesc mult şi sper din tot sufletul să nu vă dezamăgesc. :* :* :*

ExterminatoriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum