Exterminatorii

Capitolul 40

După două zile:

Alina pov.

-Dima!....Bell!!! Ce vreți la micul dejun? îi întreb eu pe micii somnoroşi.

-Clătite! țipă ei din cameră.

Au trecut două zile....două zile de la moartea Dianei. Suferința încă există, dar e acoperită de zâmbetele şi râsetele celor din jur. Pot spune că mi-am revenit.....parțial. Dima? Şi el e destul de bine...... sau cel puțin aşa arată. Bell îl face să zâmbească.... dar mai are momente când îşi aminteşte....Se încuie în baie şi plânge.... şi eu fac la fel. Încet, încet ne revenim.... dar asta va mai dura ceva timp.

-Neața! mă salută Bell.

-Neața! spune şi Dima.

Le pun clătitele în față şi mă întorc la cafeaua mea.

-Tu nu mânci,Ali? mă întreabă Dima. Hai! îmi face semn să vin spre el.

Îmi trage un scaun lângă al lui, mai ia două tacâmuri şi-mi face semn să mă aşez.

-Acum suntem şi frați de clătite. spune el zâmbitor.

Râd. Iau tacâmurile şi încep să mânc.

-Mersi Dima!

-Orice pentru sora mea de suferință. îmi şopteşte la ureche şi-mi zâmbeşte inocent.

Paul Wolf pov.

Stau la catedră notând nişte note, când cineva se pune în lumina mea.

-Paul Wolf? întreabă....recunosc vocea asta.

Îmi ridic capul din catalog şi zâmbesc când văd cine se află în fața mea.

-Berry? întreb.

-În carne şi oase.

-Te pot ajuta cu ceva?

-Paul... am auzit că ai demisionat de la exterminatori.

-Adevărat.... Dacă ai venit să mă convingi să mă întorc, nu-ți va merge.

-N-am venit pentru asta. Eu plec, Paul.

-Pleci? Unde? Cu cine?

-Paul,calmează-te! Plec departe de toate.....cu Anca.

-Fuga nu rezolvă nimic. spun.

-Dar tu ce-ai făcut, Paul? Nu ai fugit? Nu ai renunțat la tot... la noi? Eu voi pleca. Te rog, nu zi nimănui!

Vrea să plece, dar eu îl prind de mână.

-Măcar zi-mi unde pleci! îl rog eu.

-Îți voi zice....cândva.

Îmi aruncă o ultimă privire şi pleacă, lăsându-mă confuz şi singur.

Dudu pov.

Stau pe telefon jucându-mă Candy Crush când cineva bate la uşă. Mă ridic leneş şi deschid.

-Berry? Ce faci frate? întreb.

-Pot să intru? spune indiferent.

-Desigur! spun puțin confuz.

-Vreau să-ți spun ceva. spune aşezându-se pe canapea.

-Zi!

-Eu plec, Dudu!

-Ce?

-Plec în Irlanda cu Anca.

-Ce? Ce ți-a băgat aia în cap?

-Nu te mai lua de ea! În acest moment ea e cea mai bună prietenă a mea.... La fel ca tine. De aia am spus chestia asta doar ție şi lui Paul. Cu voi m-am înțeles cel mai bine şi nu vreau să rup acestă legătură.

-Berry... eu...

-Te rog, rămâi alături de mine! Nu spune nimănui că plec. Asta e adreasa mea din Irlanda şi adresa de e-mail tot din Irlanda. spune dându-mi o hârtie. Îl vei lua pe Paul cu tine şi mă veți suna. Vă rog nu spuneți nimănui. După ce plec dute la Paul şi spunei ce ți-am zis acum. Am încredere în tine, frate! Pe curând!

-Pe curând, Berry! Să ne trimiți vederi! spun... ne îmbrățişăm...se aude un claxon de maşină.

-Tre' să plec,frate! Rămai cu bine!

Cu aceste ultime cuvinte, pleacă. Lăsându-mă gânditor.

Berry pov.

-Gata? întreabă Anca când intru în maşină.

-Da! spun hotărât.

-Atunci..... să începem noua viață. spune pornind maşina şi accelerând spre aeroport... unde, într-o oră ne va decola avionul către noua viață.

~Sfărşitul primei părți~

Dragii mei, sfârşitul primei părți. Sper să vă placă! Urmează partea a II-a, tot aici, în care Berry, Bell, Anca şi Dima (ca eroi principali) încearcă să lupte înpotriva răului.... şi înpotriva semtimentelor. Aştept păreri! :*