Exterminatorii

Capitolul 34

-Domnule doctor, e bine? întreb eu.

-Din păcate pacienta Diana a murit. Am încercat s-o resuscităm, dar...

-Vă rog nu mai vorbiți. spune Ali plângând. Mă duc şi o îmbrățişez, o consolez... dar pe mine, cine mă consolează?

-Îmi pare rău de pierdere. spune doctorul plecând cu capul plecat, vizibil trist.

-Calmează-te! spun lui Ali.

-Taci Dima. Astea două săptămâni m-am apropiat foarte mult de Diana. A fost ca sora pe care n-am avut-o niciodată. Cine a împuşcat-o pe ea? întreabă Ali plângând.

-Nu ştiu. Dar nu înțeleg.... acum câteva minute era bine, iar acum...

-Te rog Dima... nu. spune ea.

O asistentă vine, o bagă într-un alt salon şi îi dă un calmant.

Eu mă duc în salonul în care se află Diana. Înaintez cu paşi lenți spre trupul ei neînslufețit.

-De ce Diana? Erai bine. De ce s-a întâmplat asta? Te voi răzbuna. Oricine ți-ar fi făcut asta, va plăti. spun.

Stau şi mă uit la ea. Parcă mişcă... Mereu crezi că mişcă. Te-ai obişnuit cu ei mişcând şi acum..... când sunt morți ți se pare că mişcă. O Doamne, nu am îndrăgit-o niciodată pe Diana. Mereu am crezut-o periculoasă, rea... Când colo era un suflet sensibil, manipulată să fie rea de către Roxi. Dacă regret că am salvat-o? Nu. Nu aş putea regreta că am salvat o viață. Asta-i meseria mea, dar când acel cineva pe care l-ai salvat moare după 2 săptămâni... te simți aiurea, prost, foarte trist şi foarte futut. Viața asta e de rahat. Nici bine n-ai trăit 12 ani că dupaia mori...... şi moartea asta vine atunci când te aştepți mai puțin. Unii trăiesc puțin, mult sau veşnic. Contează de starea de sănătate, de cât de spanatural eşti...... şi de cât de periculoşi sunt duşmanii tăi. De data asta duşmanul a câstigat dar data viitoare va fi invers. Dacă nu o distrugem pe Roxi acum nu o s-o mai facem niciodată. Dacă nu o facem noi, nu o s-o mai facă nimeni. Speranța este în noi. Speranța că nimeni nu va mai păți ca Diana. Trebuie să terminăm cu Roxi şi cu mafia ei. Au murit oameni. Ca Diana, exact ca ea. Prea mulți. În basme mereu binele câştigă, dar acum nu ştiu ce să mai zic. Răul are prioritate. Prea mulți oameni pun răul în fața bunătății. Prea mulți au ales un drum întunecat. Şi ce dacă învingem mafia lui Roxi..... mai sunt încă mii ca asta. Dar ar fi un început, nu? Pe cine pacălesc? Noi suntem prea puțini, iar ei ..... sunt milioane. Trebuie să-i dau dreptate tatălui meu, Dumnezeu să-l ierte. El mereu zicea:" Degeaba eşti tu bun, dacă ceilalți douăzeci sunt răi. Te vor corupe şi pe tine." Ce vor de la noi? Roxi, mafioții. Bani? Noi nu suntem bogați. Supremație? Deja sunt deasupra noastră. Ce vor? Să ne chinuie, pariu. Asta este meseria lor.

Capitolul 34. Sper să vă placă!! :*