Exterminatorii

Capitolul 19

    Dima pov.
    Urmăresc sutele de invitați care stau şi discută unii cu alții. Mă gândesc la Bell. Nu trebuia să o mint.
     -Ceau, amice! mă salută Vlad.
     -Ceau! răspund sec.
     -Ai pățit ceva?
     -Nu!
     -Atunci ce-i cu fățuca asta?
     -Nu-mi place aglomerația.
     -Nici mie frate. Dar facem asta pentru Damian. Da?
     -Da.
     -Mă cheamă Andrada. Pa!
     -Ceau!
     Când se va termina oare ziua asta?

  
     Berian pov.
     -Vezi că-ți sună telefonul, Beriane! mă anunță Paul.
     -Alo.
     -Raul Berian??
     -Da. Cu cine am onoarea.
     -Sunt unchiul tău.
     -Wow! Mama nu mi-a povestit despre nici un unchi.
     -Haha. Auzi, puştiulică, dacă mama ta nu se revanşează față de mine, am să vă omor familia bucată cu bucată.
     -......
     -Ce? Ai rămas fără cuvinte?
     -.......
     -Spune asta mamei tale. Nu vei regreta să ştii.
     -Cine eşti?
     -Unchiul tău, Hubert! Pa!
     -Stai...
     Înainte să pot rosti ceva a închis.
     -Paul....
     -Da.
     -Nu vreau să te alarmez, dar se pare că unchiul meu nebun vrea să ne omoare pe toți.
     -Ce?

     Bella pov.
     -Bells.Psss. Bells. mă strigă Berian.
     -Berry, nu putem vorbi după nuntă? Acum...
     -Unchiul meu vrea să ne omoare.
     -Ce?
     -Vreau să vi cu mine şi cu Paul să mergem şi să-i dăm ce vrea.
     -Vin. Dar ce vrea?
     -Nu ştiu. Acum îl sunăm.
     -Păi şi nunta?
     -Păi părintele va întârzia.
     -De unde şti?

     Flashback:
     -Paul eşti sigur?
     -Super sigur, Berry.
     Atunci Paul a tras cu pistolul în toate cele 4 roți ale maşinii popei.
     -Gata.
     -Eşti tare Paul.

     Înapoi în prezent:
     -Mi-a şoptit o păsărică.
     -Berry.... înainte să pot spune ceva îmi pune degetul.
     -Hai să mergem până nu-şi pune popa alte cauciucuri.
     -Ce?
     -Hai!

     Paul pov.
     -Paul, dă-mi telefonul să-l sun pe nemernic. zise Berry.
     Îi dau telefonul şi mă concentrez la şofat.
     -Dă pe difuzor. zice Bell.
     -Alo! se aude o voce groasă bărbătească.
     -Raul Berian la telefon.
     -Aaaa, Raul! I-ai zis lui...
     -Nu! Vreau să rezolvăm asta singuri.
     -La vechea fabrică de ciocolată în 12 minute.
     -Ajung imediat. spuse Berry şi închide telefonul.
     -Berry, eşti bine?
     -Da! spuse dându-mi telefonul înapoi.
     -Raul, ce arme vrei? îl întrebă Bell.
     -Ce vrei tu.
     -Am ajuns, Berry. spun eu.
     -Intru singur. Rămâneți aici. Dacă e ceva vă contactez prin această... ce-o fi asta. spuse Berry arătând stația radio.
     -Ai grijă de tine. spuse Bells dându-i armele.
     -Paul, dacă nu mă întorc, ai grijă de mama şi de tata.
     -Promit.
     Cu aceste cuvinte spuse, Berry se îndepărtă şi intră pe uşă fabricii. În maşină s-a aşternut o linişte de mormânt.

     Raul Berian pov.
      Odată intrat pe uşă. Emoțile au explodat. Dorința de sânge s-a mărit. Auzeam inimi. Inimi bătând. Multe. A venit cu o întreagă flotă, iar eu singur.
      -Raul Berian, ce onoare! spuse o voce cunoscută.
      În acel moment, un bărbat în jur de 27-30 de ani a păşit în lumină. Arată destul de bine. Seamănă puțin cu mama. Ce au diferit e faptul că Hubert are ochi căprui şi păr brunet.
      -Deci... Ce vrei? întreb.
      -Hai să o luăm încet.
      -Hai să o luăm rapid.
      -Nerăbdător, ca întotdeauna.
      -De unde ştii?
      -De când te-ai născut te-am urmărit.
      -De ce? Ce ți-am făcut?
      -Tu? Nimic. Mama ta? Multe.
      -Ca de exemplu?
      -Părinții noştri au murit într-un incendiu. Am rămaşi orfani. Pe stradă. În loc să-mi fie alături, ea m-a lăsat baltă. M-a lăsat singur, plângând.
      -Şi ce vrei acum?
      -Sincer? Să mă răzbun.
      -Ce esti?
      -Aş putea întreba aceeaşi chestie.
      -Hibrid.
      -Şef de mafie.
      -Noi ne-am putea înțelege bine.
      -Idem.
      -Atunci.........
     
    
    
      Capitolul numărul 19. Sper să vă pleacă!