Exterminatorii

Capitolul 26

-Anda.... am spun eu.
      -Mi-ai promis. spuse ea cu lacrimi în ochi.
      -Nu înțeleg de ce e atât de grav ceea ce-am făcut?
      -Hai, o să-ți arăt. spune ea şi-mi întinde mâna.
     -Du-te! mă îndeamnă Paul.
     O iau de mână pe Anda şi pornim spre maşina ei. Înainte să intru mai arunc o privire Karlei. Eu mă uit la ea, ea la mine. Îmi zâmbeşte, îi zâmbesc. Şi intru în maşină.

      Harry pov.
      Gândeşte Harry, gândeşte! Chiar trebuie să-i spun Andreei. Ştiu că mă va urî, dar mai ştiu că ea nu m-ar pârâ, am încredere în ea. Sincer de ea mai apropiat mai mult. Mereu mi-am dorit o soră. Chiar nu mai pot s-o mint, nu pe ea.
     -Harry, eşti bine? mă întreabă Andreea.
     -Vino aici! o îndemn eu.
     Ea se aproprie cu paşi înceți spre mine. Se pune lângă mine la marginea patului.
     -S-a întâmplat ceva? întreabă ea îngrijorată.
     -Da. răspund sec.
     -Ce?
     -Am un secret.
     -Ştiam.
     -De unde?
     -V-am auzit ieri, cum vorbeați.
     -Ahh.
     -Ce secret ai, Harry?
     -......
     -Dacă nu poți, nu-mi zi.
     -Ba da trebuie.
     -Te ascult.
     -Eu lucrez.
     -Ăsta-i secretul?
     -Ascultă-mă până termin.
     -Ok.
     -Unde lucrez eu nu e tocmai legal.
     -Ohh.
     -Lucrez la o mafie.
     -Stai ce?
     -Da, dar de când a plecat mama de acasa, ne merge destul de prost.
     -Ok.
     -Scuze că te-am mințit.
     -De când?
     -De vreun an.
     -Promit că n-am să spun nimic, dar vreau ca de acum încolo să nu mă mai minți.
     -Promit.
     -Şti că te iubesc, nu?
     -Ştiu. Şi eu te iubesc, surioară.
     -Frate. spune şi ne îmbrățişăm.
     Ştiam eu că nu mă va judeca. Oh Doamne, mulțumesc că mi-ai adus-o pe surioara mea în cale.

      Bella pov.
      -Încotro Bell? mă întreabă Mara.
      -La Dima.
      Ies pe uşă şi pornesc nerăbdătoare spre noul apartament al lui Dima. Mâine e nunta lui Damian. Vreau să merg să văd ce costum şi-a luat pentru nuntă. Intru în autobuz.
      -Bell. mă strigă cineva.
      Mă întorc şi-l văd pe Andrei.
      -Bună, încotro? îl întreb.
      -La Anca. A venit Harry ieri. Ne înțelegem destul de bine, mă duc să-l văd.
      -Super! Eu merg la Dima.
      -Cu ce motiv?
      -Aaaa... M-a pus Sofia să-l verific dacă are costum pentru mâine. spun şi începem a râde.
      -Da. Sof e atât de perfecționistă când e vorba de organizare. spune el râzând.
      -Păi, eu aici cobor. Ceau. spun şi mă îndrept spre ieşire.
      -Ceau. spune făcându-mi cu mâna.
      Vai, ce dor mi-era de Andrei. Nu am mai vorbit de o căruță de vreme. Trebuie să-l sun ca să-i propun să facem poimâine antrenamente împreună.
      -Dima. strig şi bat în uşă.
      -Bella?
      Mă întorc şi dau nas în nas cu Dima.
      -Dima, ce faci aici?
      -Aici locuiesc.
      -Adică, unde ai fost?
      -La shopping. Mi-am luat un costum. spune scuturând din pungile de cumpărături.
      -Ok.
      -Mă laşi să deschid?
      -Aaaa da. Scuze! spun şi mă dau mai în spate.
      Deschide uşa şi intrăm.

       Raul Berian pov.
       -Unde mergem? o întreb dur pe Anda.
       -Imediat ajungem. spune ea sec.
       -Ok, dar unde mergem?
       -Undeva unde vei înțelege totul mai bine.
       Îmi deschid gura să mai zic ceva dar o închid la loc, nu vreau s-o supăr mai tare. După ceva timp parchează în fața unei păduri.
       -Serios, o pădure? întreb eu.
       -Nu aici. Mai avem de mers pe jos. Hai! spune şi mă ia de mână.
       Mergem de ceva timp prin pădure până dăm de o câmpie plină cu flori.
       -Aici a început totul. Eram tânără. Aveam 18 ani. Eram îndrăgostită nebuneşte de un bărbat.
       -Ucu Hubert?
       -Nu. Tatăl Karlei. Am început printr-o prietenie frumoasă. El era căsătorit cu mama Karlei. Se iubeau. După ce s-a născut Karla toți eram fericiți, mai puțin Maria, mama Karlei. După o lună după ce s-a născut, Karla era deja predestinată unui băiat din mafia cea mai puternică cu care Maria avea de dat datorie.
        -Adică datoria era....
        -Erau banii, dar cum Maria nu prea avea bani, a promis-o pe Karla. Când Florin, tatăl Karlei, a aflat s-a despărțit de Maria, a luat-o pe Karla şi au fugit în alt oraş. Am mers cu ei. Şi pentru că îl iubeam pe Florin şi pentru că voiam ca şi Karla să fie bine. Am încercat cu acea ocazie să mă apropri de Florin, dar l-am cunoscut pe Hube. La facultate. Eram colegi de bancă. Ne-am îndrăgostit unul de celălalt, apoi ne-am căsătorit când am împlinit 20 de ani. Apoi l-am făcut pe Marius.
      -Marius.
      -Da, Marius, fiul nostru.
      -Nu l-am prea cunoscut.
      -E la facultate în Anglia. A venit ieri. S-a şi dus la Anca.
      -Anca?
      -Da. O iubeşte, dar nu ştie cum să-i spună. De aceea găseşte tot felul de scuze. De aceea s-a împrietenit cu vărul ei vitreg, Harry.
      -Harry?
      -Frate, tu eşti în urmă rău cu ştirile.
      -Dar tot nu înțeleg de ce trebuie să stau departe de Karla.
      -Karla a aflat de curând toate astea.
      -Şi?
      -Şi, te cunosc destul de bine. Fară supărare dar eşti un nesimțit cu fetele. Nu vreau s-o răneşti. Ea e doar o muritoare. Tu în câteva zile vei ajunge practic la vârsta de 17 ani. Te vei opri din crescut. Dar ea, ea va creşte mai greu. Se va maturiza mai greu. Dacă ai râni-o aş fi în stare să te omor.
       Înghit în sec şi dau din cap.
       -Am înțeles. Dacă nu o rânesc, pot sta cu ea?
       -Ai grijă la forța ta! Dacă te înfuri pe careva îl poți omorî cu o privire, deci te rog ai grijă.
       -O să am, promit!

       Capitolul 26 din "Exterminatorii"! Voiam să vă spun că am scris o nouă carte numită "Băiatul de la etaj", fanfiction Harry Styles. Dacă vreți să-mi citiți cartea şi să-mi spuneți părerea voastră despre ea aş fi tare recunoscătoare. Mulțumesc! Sper să vă placă acest capitol! :*