Exterminatorii

Capitolul 14

|vă rog să citiți ce am scris la final. E important!|
Berry pov.
-Berry? mă întreabă Anastasia.
-Ce-i? întreb plictisit.
-Ce facem? mă întreabă din tocul uşii.
-Cum adică? întreb întorcându-mă cu fața la ea.
-Rămânem, ne întoarcem în Irlanda.....Ce facem? Noi mai avem de terminat şcoală.
-Ştiu. Eu vreau să rămân. Acolo am împărți apartamentul cu Anca şi Elaija....Şi sti prea bine că ne este interzis să ne mai apropiem de ea. spun aşezându-mă pe canapea.
Ea se asează lângă mine.
-Dar nu putem rămâne la Dudu pentru o veşnicie. Nu ştiu ce să facem, Anastasia.
-Alex ne-a propus să stăm la el, că stă singur....Aşa nu mergem nici in Irlanda, dar nici nu-l deranjăm pe Dudu.
Îmi cobor privirea. Ea îmi ridică capul aşa încât să o privesc direct în ochii.
-Aia e casa ta, Anastasia. Nu te pot rupe de țara ta, de familia ta de acolo.
-Hei! Tu ai plecat din țara ta şi ai luat-o de la zero. Cred că pot face şi eu asta. În plus, nu aş mai pleca de lângă Alex niciodată.
-Auzi, Alex mi-a spus că ai fost pe la Bella.....Ce ați vorbit?

Anastasia pov.
Flashback:
-Bella? întreb intrând în casă.
-Cine-i? țipă ea coborând de la etaj.
Îi fac cu mâna.
-Aaa. Anastasia! Nu mă aşteptam să te văd.
"Da. Nici eu nu mă aşteptam să vin." îmi spun în gând.
-Am nevoie de o favoare. spun direct.
-Zi! mă îndeamnă Bells.
-E vorba despre Berry.....
-Aaa!
-Şi despre Anca.....
-......
-Aş vrea să ştiu ceva.
-......
-Tu eşti cea mai bună prietenă a Ancăi.....
-Am fost.
-Vreau să ştiu dacă este ceva între ei. Ştii?
-Şi de ce ai venit la mine?
-Mă gândeam.....Că ți-a zis Anca ceva. Am auzit tot felul de bârfe despre faptul că....
-Anca e o curvă?
-Da şi.....
-Anca e amica ta, dar nu mai şti ce să crezi.
-Exact.
-Exact asta m-a distanțat de Anca. Vezi tu, există un proverb :"Nu judeca o carte după copertă" Eu asta am făcut. Am judecat-o pe Anca greşit. Asta am zis şi eu. Ea acum mă urăşte, ......sau cel puțin aşa cred........Anca era cea mai bună amică a mea......Nu fă la fel ca mine. Vei pierde multe persoane.
Fără să apuc să mulțumesc de sfat, ea urcă scările. Fără să mai zic nimic,ies afară. Intru în maşina.
-Ce ai vorbit cu Bells? întreabă Alex când intru în maşină.
-Nimic important.
-Ok.

End of flashback:
-Nimic important. îi răspund lui Berry.
-Sigur?
-Da.
-Bine. Nu mă minți, nu?
-Nu, iubitule.
-Mă duc mânc ceva,apoi mergem ne facem bagajele şi mergem la Alex. Vrei şi tu?
-Ce faci?
-Nimic. Comand pizza.
-Cu ananas, te rog.
-Ok.
-Eu vreau cu ciuperci. strigă Dudu de la calculator.
-Ok. strigă Berry înapoi.
Chicotesc. Doamne, o să-mi lipsească Dudu ăsta.

Bella pov.
-Bella,poți veni puțin?? mă întreabă Dima.
-Da. strig coborând scările.
A trecut o oră de când am vorbit cu Anastasia. Când mă uit la ea, parcă mă văd pe mine acum un an. Poate doar culoarea ochilor şi unele trăsături ale feței. Dar în rest mă simt de parcă aş fi vorbit cu mine. Măcar ea să nu facă aceleaşi greşeli ca şi mine.
-Bella?? mă întreabă Dima.
-Vin! țip la el.
Când cobor.....întuneric. Îmi iau telefonul şi aprind lanterna.
-Dima!! strig mergând încet spre canapea.
Când ajung acolo, un bilet pe care scrie :"În bucătărie." Merg încet spre bucătărie, învârtind telefonul ca să mă asigur că nimeni nu mă urmăreşte. Doamne, mă simt ca într-un film de groază. Ajung în bucătărie. Acolo văd ceva sinistru. Nu ştiu câți dintre voi se uită la PewDiePie sau căți dintre voi îşi aduc minte de Stefano.......Dar se pare că Stefano a apărut acum la mine în bucătărie. "Îți aduci aminte cine e? Dacă da vino unde l-ai văzut prima dată." Mmmm. Prima dată. În curte cu Dima. Mă îndrept spre curte. Deschid uşa şi păşesc spre curte încet. Dintr-o dată felinarele din curte se aprind. Îmi stind lumina de la telefon şi urmăresc drumul de trandafiri. Imediat dau de Dima. Chicotesc. El îmi zâmbeşte.
-Dima, ce se întâmplă aici? întreb oprindu-mă în fața lui.
-Din totdeauna am fost prieteni. M-am mutat apoi aici şi am început să simțim amândoi ceva mai mult. Chiar dacă suntem verişori, cred că putem avea un viitor împreună. Nu sunt prea bun la discursuri, aşa că o să fiu direct.
Acesta scoate o cutiuță din buzunarul pantalonilor şi se aşează în genunchi. O Doamne, nu cred.
-Bella Stanciulescu, vrei să-ți petreci restul vieții lângă mine, să fi mama copiilor mei....sau printr-o singură frază.....Vrei să fi soția mea?
Inima îmi bătea din ce în ce mai tare. Picioarele mele zici că sunt din jeleu, la cum tremură.
-Da. am răspuns.
În acel moment se ridică, îmi pune inelul pe deget şi mă sărută. Nu-mi vine să cred!!

Capitol nou. Ok. Nu ştiu dacă mi-ați văzut mesajul de la profilul meu, dacă nu am să vă spun despre ce e vorba.
Această carte a scăzut foarte mult. Am fost mai întâi pe locul #23 la Aventură, iar acum suntem pe #269 la Aventură. Am scăzut foarte, dar foarte mult.
Ok. Nu voi mai scrie până:
●Nu se fac cel puțin 15 vizualizări.
●Cel puțin 5 comentarii (de oricare. Un simplu "next" sau "super" m-ar bucura enorm, dacă vreți să îmi împărtăşiți idei pentru această carte, sunt deschisă pentru orice.)
Cam atât. Vă pwp :*