Capitolul 5

287 21 7
                                    


Acesta era chiar Sandu, tatăl Andradei. Îl urăsc din tot sufletul. Era să fie şi tatăl meu, dar mama şi-a dat la timp seama ce porc îi Sandu. Trec pe lângă el şi merg la Andrei, fratele Andradei. Andrei este mai mic decât mine cu 2 ani (el are 16 ani), dar e mult mai matur şi mult mai dezvoltat pentru vârsta lui.

-Ceau, Andrei! îl salut eu.

- Ceau, Bells! Ce mai faci?

-Bine.

-Suntem gata? întrebă Vlad.

-Da, putem merge. zice Andrei.

-Bells, acolo am o surpriză pentru tine. zice Vlad.

-Pentru mine? Ce este?

-Păi dacă iți spun nu mai e surpriză.

Am pornit spre "bârlog" cum îi spune Andrei, am urcat într-un autobuz şi am plecat. Când am ajuns am văzut 2 surprize. Una placută şi una groaznică. Să începem cu cea rea, ca apoi să ma îndulcesc cu cea bună. I-am văzut pe Violetta şi Damian. Wow! Nu am mai simțit acea durere în stomac când am pronunțat numele cu "D". Asta e bine. Iar acum vestea cea bună. Mai văd nişte membri din familie acolo:Alina,varămea,; Sofia, sora Ancăi; Andreea, cea mai bună prietenă a Violettei. Chiar dacă Andreea este prietenă cu Violetta, ea este chiar simpatică şi ne înțelegem foarte bine.

-Hello, guys! Ce faceți? întrabă Vlad.

-Bine! spun toți în cor.

-Ea chiar trebuie să fie aici? întreabă Violetta, arătând spre mine.

-Vio, dacă nu-ți convine poți să pleci. spune Andrei punându-şi ocherarii de soare pe ochi.

-Da, nimeni nu te ține aici. spune Comin sec, ca deobicei.

-Mai bine taci, iubito! spuse Damian, vizibil obosit de ce nebunii scoate Vio pe gură.

Vio închide gura, îşi dă părul pe spate, îl ia pe Damian de mână şi continuă drumul spre "bârlog". Ce oameni pot exista pe lumea asta! Vai, vai, vai!

-Bells aici e surpriza ta. spuse Vlad entuziasmat.

-Care e? întreb eu.

-Uite asta! spune el arătând spre o uşă.

-O uşă? întreb eu.

-Da.

-Frate, nu eşti bun la făcut cadouri. spuse Andrei.

-Uită-te! mă îndemnă Vlad.

Deschi uşa. Acolo văd mai multe persoane care stau cu spatele la mine.

-Ce e asta? întreb eu.

-E proba ta. a spus...TATA.

-Tată! Tu eşti surpriza mea?

-Nu. Asta e surpriza ta. a spus arătând spre grupul de oameni. Vezi tu Isabella, toți de aici au dat probă ca să devină exterminatori. Asta vei face şi tu.

-Şi dacă nu mă descurc?

-Vei fii acceptată... dar nu ca exterminator, ci ca asistentă, spion, etc. Toți oamenii de aici fac parte din ființele supranaturale ale pământului. a spus arătând, din nou, la grupul de oameni întorşi cu spatele.

-Adică sunt....

-Vampiri, vârcolaci, vrajitoare, fantome, hibrizi. Dar nu sunt răi. Ei sunt de partea noastră.

-Va trebui să mă lupt cu ei?

-Oooo nu. Asta te va învăța Vlad mai încolo.

-Atunci...ce trebuie să fac?

-Să-i recunoşti. Că să omori o ființă supranaturală trebuie să stie ce şi dacă este o ființă supranaturală. Nu ne putem permite să omorâm orice persoană.

-Adică aici sunt şi oameni?

-Da.

- Asta va îngreuna situația.

-Te vei descurca. Poți începe.

Aici e capitolul V din " Exterminatorii". Vreau şi nişte păreri vă rog. Dacă vă place, dacă nu. Să stiu dacă să mai scriu sau să o şterg. Aştept comentarii.

ExterminatoriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum