Exterminatorii

Capitolul 37

Roxi pov.

Stau la birou uitându-mă la cearta micilor exterminatori. Se pare că înmormântarea ficei mele e peste aproximativ trei ore. Mă doare.... cum să nu mă doară? A fost fica mea, dar tot o trădătoare a fost..... şi am o lege clară pentru trădători. Cât despre Karla... nu-mi pasă de ea. Am folosit-o, i-am promis că-i fac cunoştință cu mama ei. Ce prostuță! O prostuță care mi-a folosit. Nu o s-o scot din inchisoarea exterminatorilor... încă. Vreau să mai sufere puțin. Aşa sunt eu: Îmi place să văd oameni suferind. E o plăcere. Şi atunci când eu îi fac să sufere îmi dă o satisfacție şi mai mare. Cât despre camerele montate peste teritoriul exterminatorilor.... Karla s-a ocupat de asta. Se pricepe la asta, trebuie să recunosc. Nu o puteam face una de-a noastră. Ea s-a îndrăgostit de Raul, care e exterminator, ar fi fost al naibi de periculos.... nu puteam risca. Poate al trebui s-o lichidez şi pe ea.... Nu e o idee rea, dar nici bună nu-i. Până mă decid ar fi bine să mă mai uit la dragii mei inamici. Săracii!!

Dudu Retezan pov.

-Domnule Dudu, deținuta Karla cere o întâlnire, de urgență, cu dumneavoastră. spune Mara intrând în biroul mei.

-Off, ce mai vrea şi asta.... Spune gardienilor s-o ducă în sala de conferințe..... şi să aibă grijă să n-o scape... E foarte periculoasă. spun ridicându-mă de la birou.

De când cu toată treaba asta, am fost promovat de la rangul de ajutor de exterminator la exterminator şef pe clădirea închisorii... Pe scurt, eu sunt boss-ul aici. Mă îndrept spre sala de conferințe. Sper ca Karla să aibă un motiv întemeiat să mă cheme. Intru.

-Ceau Karla. salut.

-Dudu.

-Domnul Dudu pentru tine. spun aşezându-mă pe un scaun, paralel cu ea.

-Am ceva foarte important să-ți zic. spune ea serioasă.

-Sper să merite.

-Sunt montate camere de supraveghere la casa lui Bell, a lui Anca, apartamentul tău, ba chiar şi în clădirea asta.

-Ce?

-Prin ele vă monitorizează Roxi. Aşa a ştiut ce faceți mereu.

-Înafară de locurile pe care le-ai precizat, mai sunt camere şi în altele.

-Probabil, Roxi nu mi-a spus chiar tot.

-De unde ştim că nu ne fraiereşti.

-Uitați-vă singuri!

-Puteți s-o luați. spun.

În acel moment trei gardieni vin şi o iau. Înainte să iasă din câmpul meu vizual, mă mai uit odată la ea. Spune adevărul. De unde ştiu? Klaus ne-a povestit odată la una dintre lecțile sale despre cum chiar şi un om normal poate avea puteri, dacă e exterminator. Mie, prima dată, mi s-a părut o stupizenie, dar acum experimentez asta pe pielea mea. Am puterea de a citi gânduri. Gândurile ei sunt curate. Ne vrea binele... a fost alături de Roxi numai pentru mama ei. O înțeleg, aş face lafel pentru mama. Săraca, nu mai ştiu nimic de ea de mai bine de un an... de când am devenit exterminator... Am să-i fac o vizită......după ce rezolv treaba cu camerele.

Berry pov.

Închid fermoarul de la geamantan. Cu asta bagajul pentru Irlanda e gata.... bagajul pentru o nouă viață.

-Berry? mă strigă mama prin uşa închisă.

-Acum mamă! strig îndreptându-mă spre uşă, gata s-o deschid, dar nu înainte de am şterge lacrimile de pe obraz.

-Fiule, vreau să vorbesc puțin cu tine. spune mama imediat ce am deschis uşa.

-Hai în sufragerie! spun ieşind din cameră, pornind rapid şi trântindu-mă pe canapeaua din sufragerie.

-Ai plâns? întreabă ea.

-Puțin.

-Fiule, ştiu că moartea Dianei a venit aşa... când am început s-o îndrăgim, dar nu trebuie să plângem pentru asta.

"Dacă ai şti tu că eu nu plâng pentru asta neapărat, ci pentru faptul că voi pleca în două zile departe de voi." spune subconştientul meu. În loc să-i spun asta mamei, izbucnesc în plâns. Ea mă îmbrățişează protector.

-Iar sunt slab. Sunt un tâmpit. murmur eu.

-Dacă plângi, nu înseamnă că nu eşti bărbat adevărat... ba din contra, arată că nu ți-e frică să-ți arăți sentimentele. Asta te face puternit Berry. Te iubesc!

-Şi eu te iubesc, mamă! spun după care adorm în brațele ei.

Sper că v-a plăcut acest capitol. Love you! :*