Exterminatorii

Capitolul 36

-Exact ce ai auzit Vladimir. Vreau să demisionez.
-Paul.... calmează-te. Să discutăm...
-Nu mai avem ce discuta. M-am săturat să tot lupt.
-Eu te las să pleci, dar nu uita de jurământul pe care l-ai spus. Îți aminteşti?

Bucureşti, 10 iunie 2002:
-Paul Christian Wolf, juri pe tot ce ai mai sfânt, să protejezi oamenii şi să lupți împotriva răului oricât de greu sau de imposibil o fi? întrebă Vladimir.
-Da. Jur! strigă Paul.

Prezent:
-Vladimir eu....
-Tu nimic. Dacă vrei să încalci acest jurământ sfânt al exterminatorilor, eşti liber să pleci. Dar un singur lucru vreau să te întreb: Ce exemplu dai tu noii generații? Că trebuie să fugă? Că trebuie să lase munca lor de mai bine de 10 ani pentru un capriciu?
-Nu vreau să dau acest exemplu.... dar nici nu vreau să le arăt că trebuie să-şi rişte viața.
-Deci eşti hotărât să pleci. Să ne laşi când suntem la greu. Halal exterminator eşti.... Dar de viața celorlalți nu te gândeşti? Cei care ți-au fost frați, surori timp de 13 ani. Ai de gând să-i trădezi.
-Nu aş face asta.
-Atunci de ce vrei să pleci?
-Nu ştiu. Oboseala, stresul. Vreau să-mi formez şi eu o familie.
-Şi cine-ți spune că nu poți? Auzi, eu nu-ți accept demisia.... ia-ți liber două săptămâni sâ te gândeşti. Abia atunci poți să-mi zici ce ai ales..... Vi la înmormântarea Dianei?
-Când?
-Peste trei ore.
-Ne vedem atunci..

Raul Berian pov.
Bat cu timiditate la uşa Ancăi.
-Berry, ce faci aici? mă întreabă ea uimită.
-Vreau să discutăm. Pot intra?
-Te rog!
Intru rapid şi mă aşez pe canapea.
-Suntem singuri? întreb.
-Da. Berry, ce s-a întâmplat? Mă îngrijorezi. Se vede pe tine câ eşti agitat. E grav?
Dau din cap.
-Ooo Berry. Povesteşte-mi! mă îndeamnă ea.
În acel moment mă uit în ochii ei căprui intens şi-i mărturisesc totul. Cum Karla ne-a mințit, ne-a trădat. Cum a omorât-o pe Diana. Cum mi-a frânt inima. I-am dat-o ei şi ea a aruncat-o în perete. A distrus totul. Totul a fost un joc, ca să avem încredere în ea. Am avut şi ea.... Ea a ştiut foarte bine cum să joace. A trişat şi a câştigat. A omorât ultima fărâmă de speranță din mine. Sunt pustiu. Un corp fără vlagă. Poate dacă n-aş fi avut suflet, dacă aş fi fost rece şi dur.... poate nu aş fi distrus totul.
-Am distrus totul. zic încet ca o şoaptă.
-Nu-i adevărat. Nu ai ştiut cine e ea defapt.
-Am fost un prost Anca. Am avut încredere în ea. I-am zis totul.... despre mine, despre Paul, despre exterminatori. Toate punctele slabe, totul, totul. Trebuia să-mi dau seama.
-Toți am crezut-o pe Karla. A fost o actriță bună. Poate după ce scapă din închisoare, cam peste 200 de ani, se va putea face actriță. spuse Anca zâmbind.
-E aşa ciudat.... Noi abia de ne-am cunoscut mai bine, dar tu şti deja cum să mă faci fericit. spun zâmbind.
-Aşa fac prietenii. spune bătându-mă pe umăr.
-Acum adevăratul motiv pentru care am venit aici....
-Zii, nu te sfii! zice ea.
-M-am gândit..
-La ce?
-La tine, la mine, la Irlanda, la o viață nouă...
-Şi?
-Îmi voi face o viață nouă, alături de tine, în Irlanda.... dar nu sunt major.
-Fără griji. Am un prieten care face acte false. Vorbesc. Mă bucur că te-ai gândit să mi te alături. spune plecând în bucătărie să de-a acel telefon. Sper că am luat decizia corectă.

Mă bucur foarte mult! De ce? Pentru că voi :) Sunteți minunați cu toate voturile voastre. Mai un anunț important: Am primit mai multe mesaje pe privat, că înloc să scriu o a doua carte pentru "Exterminatorii", mai bine scriu partea doi din carte. Şi mie mi se pare o idee genială, deci aşa o să şi fac. În loc de "Exterminatorii 2: Reîntoarcerea" va fi partea a doua tot aici. Mersi dacă ați citit tot! :*