Exterminatorii

Capitolul 22

Dima pov.
       Mă ridic şi mă îndrept spre usă.
       -Dima, nu pleca! Te rog! spune Bell.
       -Bell, îmi pare rău! Nu ştiu cum...
       -Şşşşşşş! spune Bell şi-mi pune degetul pe gură. Mie mi-a plăcut. spune şi zâmbeşte.
       Zâmbesc. Stai puțin, eu mi-am sărutat propria verişoară.
       -Ştii că suntem verişori, nu? îi reamintesc eu.
       -Ştiu, dar nu-mi pasă. Eu sunt gata să încerc să fac această relație să meargă, dar numai dacă vrei şi tu. spune.
       -Vreau! spun fără să mă mai gândesc înainte.
       Se aproprie de mine şi începe un sărut inocent.

       Raul pov.
       E 10 dimineața. Sunt la şcoala mea normală. La cât de adormit sunt dau peste o fată:
       -Fi mai atent, prostule! spune ea.
       -Scuze, eu chiar....
       Când am ridicat capul şi am dat pe lângă nişte ochi verzi minunați, am rămas fără cuvinte.
       -Ce te holbezi?
       -Nimic. spun.
       -Tâmpit! spune în timp ce pleacă.
       O urmăresc până iese din câmpul meu vizual.
       -Auzi, Tamas, cum o cheamă pe blonda aia?
       -Care blondă? întrebă Alex.
       -Aia de care m-am ciocnit.
       -Aaaaa...Ea e Karla, iubita lui Tudor.
        -Tudor?
        -Da, tocilarul ăla...
        -Stiu cine e Tudor, e unul dintre cel mai buni amici ai meu. După tine, evident.
        -Aşa.... Karla şi Tudor sunt împreună de vreo 2 ani. S-au despărțit de mii de ori, Karla îl înşela, dar fiindcă Tudor e prost, a iertat-o.
        -E inervantă?
        -Teoretic, aşa se spune, practic, nu pot garanta nimic.
        -Mersi, eşti tare!
        -Când n-am fost?

         Dudu Retezan pov.
         Sunt la calculator şi pregătesc un program pentru ora de tehnologie cu domnul Derek, când mă sună Raul:
         -Dumitru Retezan alias Dudu la telefon. Cu ce te pot ajuta?
         -Karla Franzen... vreau să ştiu totul despre ea. spuse Berry.
         -S-a facut!
         -Cât să-ți dau?
         -Nimic. Prietenia noastră e de ajuns.
         -Dudu...
         -Serios! Chiar nu mint!
         -Dudu...
         -Bine, bine...dacă chiar vrei să-mi dai ceva, ia-mi un suc mare.
         -Două ore îți sunt de ajuns?
         -Poți veni şi într-o oră.
         -Bine o oră jumătate, că am o treabă de făcut.
         -Bine!
         -Să trăieşti!
         -Şi tu, Berilă... Şi tu.
        

       Bella pov.
       Stau lângă un pârâu. Mă întind pe iarbă. Îmi închid ochii.
       -Bella! mă strigă Cristi.
       Îi fac cu mâna. El fuge spre mine. Se apleacă să-mi culeagă o floare. Când se ridică...
       -Dima! strig.
       -Bună!
       -Dar mai înainte era Cristi...
       -Îl preferi pe el în locul meu? mă întreabă dur.
       Se aproprie de mine, până mai rămân câțiva milimetri între fețele noastre.
       -Nu pe mine mă iubeşti, Bell?
       Se aproprie tot mai mult şi...... îmi deschid ochii. Sunt în pat. Totul a fost doar un vis. Un vis înspăimântător, dar plăcut.
        -Bell. strigă Alina.
        -Intră, Ali. spun.
        -Eşti ok? Pari cam agitată.
        -Sunt ok. Puțin emoționată. Azi Dudu dă admiterea la liceul de matematică,calculatoare... nu ştiu sigur. Na, îi țin pumnii. mint eu.
        -Ok! Am simțit un sentiment ciudat.... Las-o baltă! Te las să te pregăteşti.
        -Ok, Ali! strig.
        După ce închide uşa, mă aşez pe pat. Mă gândesc ce pot face. Evrika! Mă îmbrac, mă duc la baie, mă spăl pe dinți, mănânc şi mă duc să vorbesc cu Anca...ea mă înțelege.
    

        Raul Berian pov.
        Închid telefonul, deschid uşa şi intru.
        -Ucu Hubert? întreb.
        -Momentan e plecat. Te pot ajuta cu ceva, dragule?
         -Nu, mătuşă Anda. Dar mersi oricum. zic şi când să ies Anda mă prinde de mână.
         -Karla, hă?
         -De unde şti? întreb curios.
         -Eeeee.... Mi-a şoptit o păsărică. Nu te pune cu Karla, te rog!
          -Ce şti despre ea?
          -Te rog!
          -Bine. mint eu.
          -Te iubesc!
          -Şi eu mătuşă. zic
        

     Personaje noi, noi probleme. Capitolul 22, aici prezent pentru voi. Apropo am citit o carte tare funny. Are greşeli de ortografie, dar povestea e super. Povestea se numeşte "De ce trebuie un nume?" şi e făcută de JokerBacteria . Mie una îmi place, dar ştiu că voi aveți gusturi diferite de mine. Totuşi merită să citiți povestea, să lăsați un comm sau ceva. :*