Exterminatorii

Capitolul 25

Karla pov.
       Stau pe bancheta din spate. Îmi mănânc covrigul pe care nu am apucat să-l mănânc fiindcă marionetele lui mama au venit după mine. Şirul gândurilor mele sunt întrerupte de un telefon.
       -E al meu. spune Raul.
       -Cine-i? întrebă profu'
       -Damian.
       -Aaaaa, corect. Mâine e nunta lui.
       -Mâine?
       -Răspunde odată, tâmpitule. strig eu.
       -Da. Da, da mâine nunta. Normal că n-am uitat. Cu Paul şi Karla. O amică de la şcoală. Da. Pa.
       -Ce-a zis? întreabă Paul.
       -A întrebat dacă venim. Am zis da.
      -Şi ea vine? întrebă Paul arătând spre mine.
      -Ne ştie secretul. Trebuie să vină. spuse Raul.
      -Fata, ai o rochie mai frumoasă? întreabă Paul.
      -Nu cred. spun.
      -Atunci înainte să mergem la sediu, trebuie să mergem la shopping. spune virând brusc la dreapta.

       Andreea pov.
       -Nu-mi vine să cred că Jack a murit. suspină Deni.
       -Măcar n-a murit şi Rose. spune Ale.
       -Mai bine mureau amândoi. spuse Raluca plângând.
       -Mai bine mă duc să fac popcorn. spun eu.
       În drumul spre bucătărie mă gândesc că nu a fost o idee tocmai bună să ne uităm la "Titanic". Iau bolul cu popcorn vrând să merg înapoi la film aud voci din camera lui Harry. Ştiu că o să fiu o băgăciasă, dar sunt prea tentată să aud. Îmi lipesc ureche de uşă.
      -Ce naiba spui, Marius? E o idee tâmpită! strigă Harry.
      -Mie nu mi se pare tocmai tâmpită. spune Marius
      -Ok, ok. Trebuie să gândim logic. Dacă facem vreo prostie şi ajungem pe coperta unei reviste va fi jale de viitorul nostru. spuse Harry.
      -De al meu nu, că eu sunt un anonim. spuse Marius.
      -Ce egoist poți fi! strigă Harry.
      -Şşşşş! Ne vor auzi fetele şi atunci chiar e jale. spuse Marius.
      -Să ne audă. A venit timpul să afle. țipă Harry
      -Şşşş! zice Marius
      -Frațe nu prea îndragesc eu ideea.spuse Marius.
       Despre ce secret vorbesc oare?
       -Andreea, te-ai oprit să mănânci tot fară noi? strigă Anca.
       În acel moment mă desprind de uşă şi îmi continui drumul. Tot o să aflu eu despre ce secret este vorba, chiar dacă va trebui să schimb ceva drastic.

        Dima pov.
        Stau pe pat şi mă uit la tavan. Încerc să mă concentrez la tot ce s-a întâmplat. M-am îndrăgostit de propria verişoară şi nu mă simt deloc vinovat. Închid ochii. Oare Bell l-a uitat pe Cristi,dar pe Damian? Doamne, Damian. Mâine e nunta lui. Off, am uitat, trebuie să-mi iau un costum. Na, hai la shopping!

       Sofia pov.
       -Damian! Hai iubire, trebuie să ne asigurăm că totul e la locul lui. spun.
       -Da, da, acum. strigă el.
       -De data asta fără farse sau aniversări sau ceva, nu?
       -Nicio farsă sau aniversare sau orice alt ceva. Jur!
       -Bine. Mă bucur! zic.
       Îl sărut şi intrăm în maşină. Data trecută când trebuia să avem nunta era aniversarea lui Berry. M-am supărat tare. Acum dacă cineva ar încerca să-mi strice sau să-mi împiedice nunta cred că aş fi în stare să-l omor.
       -Iubito, iubito! mă strigă Damian.
       -Da?
       -Te strig de ceva timp. Am ajuns.
       -Hai!

  
       Raul Berian pov.
       -Dar ce zici de asta? întreabă Paul arătându-i Karlei o rochie albastră până la genunchi.
       -Nu-mi stă bine în albastru. zice ea.
       -Dar asta? întreabă Paul arătundu-i una verde.
       -Hmmmm....
       -Ce naiba, ia această rochie verde şi hai să plecăm că mi-e somn. mă plâng eu.
       După ce s-a gândit vreo 10 minute a ales, însfârşit, una albă, care mie mi se pare exact la fel ca celelalte din magazin. După ce am ieşit din magazin, însfârşit, am pornit spre parcare.
       -Raul, mi-ai promis.
       Mă întorc şi o văd pe.....

       Capitolul 25. Scuze că n-am postat ieri, am avut o zi de naştere a unei colege şi n-am avut timp. Sper să vă placă capitolul 25.