Exterminatorii

Capitolul 31

Bella pov.
Este 2:00 dimineața. Nu pot să dorm. Klaus şi hibrizii lui sunt în sufragerie alături de Alina şi Dima. Mie mi-au zis să merg la culcare, dar nu pot dormi. Mă gândesc la prietenii mei, persoanele răpite făra vreun drept. Berilă, Paul, Anca.... Poate aceste persoane, oricare, mi-au greşit cândva, cu ceva, dar nu mai contează. Acum singurul lucru care contează e să-i salvăm pe toți. Să acționăm fără a avea victime din tabăra noastră. Fără să-mi dau seama încep să plâng. Îi iubesc. Ca prieteni, amici. Nu-i vreau morți. Suspin, gem, aşa n-am mai plâns de când mă ştiu. Opreşte-te! Dar nu pot! Încearcă! Dar nu pot! Mă ridic şi-mi arunc toate cărțile de pe birou pe jos, iau lampa şi o trântesc de perete. Mă las jos pe perete. Ce-am făcut? De ce mă simt vinovată? Pentru că ei sunt acolo iar eu aici. Trebuia să fiu cu ei? Nu. Mai bine să ajut decât să fiu ajutată. Dar de ce mă simt aşa naşpa? Fiindcă sunt prietenii tăi. Vreau să ajut! Nu poți! De ce? Fiindcă nu eşti capabilă! Strigă o voce în mintea mea. Subconştientul meu are dreptate. Eu nu sunt capabilă şi nicio dată nu voi fi.

Dima pov.
-Şi de aceea trebuie să acționăm aşa. explică Klaus.
Eu nu-i dau impotanță. Mă gândesc la ea. Am auzit ceva spărgându-se la ea. Sunt sigur că de la nervi. Vreau să merg la ea, dar nu pot. Ali mi-a zis să stau aici, să fiu atent, dar nu pot. Ea e acolo în cameră plângând, iar eu în loc să fiu acolo pentru ea, s-o consolez, sunt aici stând aici fără vlagă, neînțelegând nimic, doar stând.

Ali pov.
Stau şi ascult planul genial a lui Klaus. El are acolo câțiva hibrizi infiltrați, care ne pot asigura intrarea în mafie şi care ne pot conduce către locul unde sunt ascunşi ai noştri. Îi vom lua fără să atragem atenția. Ştiu că am priceput tot planul. Mai ştiu că va trebui să-i explic şi la Dima, fiindcă el se vede că-i cu gândul la Bell. Se pare că chiar o iubeşte pe Bell. Poate am judecat totul greşit. M-am luat după aparențe şi am greşit. Sper că nu sunt supărați pe mine.
-Dima, poți pleca. Îți voi explica eu mâine. spun zâmbindu-i.
Imediat intră în cameră la Bell. Noi continuăm ne treaba.

Raul Berian pov.
Stau aici, într-un colț al camerei, conspectând la şansele de ieşire. Dacă vin Bell cu Dima şi Ali cu întăriri? Dar dacă va fi omorât cineva până atunci? Trebuie să facem tot posibilul să rămânem în viață.
-Mi-a trimis Ali un mesaj. sopteşte Cosmin aşezâdu-se lângă mine.
-Ce zice? întreb.
-Vin după-masa după noi.
-Super! Acum să sperăm că nu va muri nimeni până atunci.
-Da, să sperăm. spune ridicându-se.
În încăpere au venit nişte tipi.
-Micul-dejun! strigă unul blond.
Toți ne ridicăm şi ne ducem să ne luăm farfuriile în care ne este presupusa mâncare.

Capitolul 31. Sper că v-a plăcut! :)