Mi-am luat lucrurile si am plecat spre casa,de data aceasta singura.
Nu imi pot scoate din minte,privirea lui,a profesorului de mate,cum a rosit si a intors capul.
Ma intreb oare la ce se gandea,sau mai bine spus la cine se gandea.
Ajunsa acasa imi termin temele pe la ora trei,cand primesc un mesaj de la Yuzan.
*Hei,ce faci?*
Uimita de faptul ca Yuuzan mi-a trimis mesaj ii raspund calma *Bine,mi-am termiat temele si acum nu stiu ce sa fac...*
Nu dupa mult timp,Yuzan imi si trimite mesaj *Pai..daca vrei pot veni la tine sa pierdem putin timpul,ce spui?*,fara sa mai stau pe ganduri ii si raspund ca ar fi super.
In 10 minute Yuzan era la usa,unde cobor sa ii deschid usa si il prezint mamei,apoi urcam sus in camera mea.
YUZAN POVESTESTE
Nu pot sa cred ca sunt acasa la Mika,ca m-a prezentat mamei sale,parca totul este desprins dintr-un vis frumos.
-Hehe,ma asteptam sa ai o camera de fete,gen pat Cu baldachin si tapet cu flori. Nu pereti plini cu postere cu trupe si pat Cu cearcefuri cu Batman si fara baldachin. 0.0
-Dar ce ma vezi tu pe mine? papusa Barbie? :))
Spuse aceasta in hohote.
-De unde ai ghicit? 0.0
Zambetul ei dulce,rasul ei cristalin,vreau sa o vad mereu asa.
Am propus sa ne uitam la un anime iar ea a ales Devil May Cry,deoarece amandoi suntem obsedati de Dante.
Am vazut vre-o cinci episoade la care Mika a hotarat sa ascultam niste muzica,desigur ca m-a pus pe mine sa aleg piesa,iar eu am ales una romantica,care se potrivea cu ce simteam eu fata de ea. Asa ca am ales Aerosmith- I don't e wanna miss a thing,ciudat a parut surprinsa de alegerea mea,pret de o secunda dupa care a cautat melodia.
-Yuzan,de ce mereu esti asa de inchis in tine?
-Pai,sunt timid,nu imi place sa-mi exprim prea mult sebtimentele,daca am sa o fac,v-oi fi calcat in picioare de altii.
Intrebarea ei,m-a surprins placut,simteam ca ii pasa de mine si asta ma facea fericit.
Chiar daca stiam ca pentru ea nu puteam sa fiu decat un amic si atat,dar tot eram fericit,ii pasa de mine.
-Sa stii ca noi suntem aici,eu,Seba si Aiden?
! Nu o sa lasam pe nimeni sa te raneasca,suntem prieteni,nu-i asa? si imi arunca zambetul ei,sincer pe care numai mie as vrea sa mi-l arate,numai pentru mine sa zambeasca asa.
-Stiu,o sa fiu mai deschis cu voi de acum incolo! Asa ca pazeste-te pentru ca nu o sa te iert cand vine vorba de remarci idioate si idiotenii. :))
Am ras impreuna,i-am povestit despre mica mea copilarie neplacuta,in care parinti mei au divortat si am fost tarat prin tribunale,amenintat de tatal meu,ca daca spun ceva despre faptul ca ne batea pe mine si mama,nu stie ce o sa-mi faca.
La randul ei si ea mi-a povestit despre tatal ei,care mereu o critica pentru ceea ce este.
As fi vrut sa ii pot spune si ceea ce simt dar mai trebuie sa strang curaj sa ii pot spune ceea ce simt.
HEI,HEI,HEI in poza se afla profesorul lor de mate,in poza aflandu-se Andrew Garfield,ser sa va placa si acest capitol scurt. Si sa ne mai citim,cya! :D
