Mai tarziu sunt trezita din somn de sunetul unei motociclete tunate si sar ca arsa din pat. Ma indrept spre geam privind motocicleta aia nenorocita si tipul care o conducea, apoi ma intorc spre pat mormaind cateva injuraturi in timp ce ridicam telefonul din pat si descopar ca era ora doua. Nici nu incapea socoteala sa nu ma apuc de teme si asa fac. Pe la ora 4 am terminat temele si am decis sa fac o mica plimbare prin parc.
Imi pun castile pe cap si dau drumul la muzica . Mergeam pe drum si tot felul de oameni treceau pe langa mine ,holbanduse ca la masini straine. Mereu sa uita asa la mine de parca as fii omorat pe cineva. Ajung in parc unde ma asez pe o banca sub un copac,afara desi era septembrie era inca la fel ca in august.
Am stat pret de 5 minute tot privind imprejurimile parcului, apoi imi sprijin spatele de banca si las capul pe spate privind cerul albastru, cand deodata un baiat cu par lung blond inchis si ochii verzi de smarald privindu-ma fix in ochii sar speriata , iar acesta incepe sa rada cat il tine burta.
-Ce vrei? Si de ce razi? am intrebat eu indignata.
-Hahaha,scuze dar aveai o fata asa amuzanta cand te-ai speriat. spuse acesta printre hohotele de ras.
-Am inteles si cine esti?
-A da,eu sunt Sebastian,iar tu?
-Ai spus Sebastian?
-Da..
-La ce liceu mergi?
-Tonita de ce?
-Eu sunt Mikasa ,colega de banca a lui Yuzan.
-Aa deci tu esti Mikasa. Si Mikasa am inteles ca tu si Yuzan aveti multe lucruri in comun?
-Da chiar avem.
-Vad ca erai foarte ganditoare ,la ce te gandeai? intreba acesta curios.
-La nimic ,pur si simplu priveam cerul ,e asa de frumos.
-Intradevar inca s-a mai pastrat atmosfera de august.
-Scuze ca intreb dar de cand va cunoasteti tu si Yuzan?
-Pai de cand eram doar niste tanci , Yuzan sa mutat langa mine cand avea 3 ani,prima data cand ne-am cunoscut ne certam mai mereu dar dupa am fost de nedespartit pana acum la liceu cand am fost repartizati in clase diferite.
-E cea mai frumoasa prietenie pe care am vazuto.
-Pe bune?Adica nu ai avut niciodata o prietena de gen?
-Am avut un amic dar a murit intr-un accident de masina.
-Imi pare rau.
-Nu-i nimic. Ce tarziu e ar trebui sa merg acasa,scuze ca nu mai pot sta sa vorbim.
-Nu-i nimic ,pot sa te conduc pana acasa?
-Da,de ce nu?
-Ok hai sa mergem!
Si cum a spus asa a si facut. Ajunsi acasa i-am multumit ca ma condus acasa desi nu era nevoie.
Dupa ce am intrat in casa am salutato pe mama ,iar aceasta ma intrebat pe unde am umblat. Dupa ce i-am spus ce am facut ma intreaba daca vreau sa mananc si am acceptat si ne-am asezat la masa.
Dupa terminarea mesei am mers in camera m-am schimbat in pijama si m-am bagat la culcare.
