Acesta mă dezmierda cu tandreţea şi dragostea pe care mi-o oferea ,totuşi nu puteam savura din plin momentul ,în minte fulgerâdu-mi faţa lui Aiden.
Yuzan observă micile mele ezitări,dându-mi drumul şi privindu-mă trist.
- Eşti ok?
- Da,numai că nu mă pot opri din a mă gândi cât am putut să-l rănesc pe Aiden.
- Aiden va înţelege odată şi odată cât de mult ţinem unul la celălalt şi v-a accepta situaţia la un momentdat .
- Da,ai dreptate!
Deşi îi dădusem dreptate lui Yuzan ,gândul meu tot la aceea întâmplare era.
Ştiam că Yuzan încerca doar să mă facă să mă simt mai ok,deşi în acel moment nimic nu îmi putea lua gândul de la tot ce s-a întâmplat.
Totul în jurul meu devenea grii,lipsit de culorii,mă simţeam complet vinovată de starea în care probabil era Aiden în momentul de faţă .
«Yuzan»
Nu pot să cred că până şi în momentele astea ea tot la Aiden se gândeşte. O înţeleg că e cel mai bun prieten al ei,dar eu sunt iubitul ei,ar trebuii să lase un moment supărarea şi să se mai gândească şi la mine,totuşi.
Nu vreau să-şi bată capul cu Aiden,până la urmă dacă ei chiar subt prieteni adevăraţi ,el va înţelege care îi este locul şi de va resemna.
