~Din perspectiva lui Tyler~
Nu pot sa cred. Era chiar Mika ,era chiar ea. Este si mai frumoasa ,fata de cum mi-o aminteam eu.
Dar plangea,plangea cu atata amaraciune ,tristete si durere si numai dupa ce m-a privit. Credeam ca m-a uitat,ca nu mai insemn nimic pentru ea.
As fii vrut sa ii fi spus ca nu sunt mort si ca am sa plec putin din tara la matusa Christen din California. Dar mama a spus sa nu spun nimanui si sa imi schimb numele. Stiu ca divortul de tata a fost greu si ca a incercat din rasputeri sa raman in custodia ei dar as fii vrut ca Mika sa stie toate astea ca sa nu mai sufere atat.
Am sa vorbesc cu ea maine la scoala. Sper doar sa ma asculte.
~Din perspectiva lui Sebastian~
Prima ora trecuse greu , din fericire pauza sosi si eram fericit ca am sa-i revad pe Mika si Yuzan.
Numai pe ei ii aveam,ei bine inainte il aveam doar pe Yuzan dar de cand Mika a aparut , viata noastra a inceput sa ne surada.
Zambetul ei ne insenina viata amandurora,desi acum am descoperit ca in spatele zambetului ei sincer se ascunde atata tristete. Nu mai stau pe ganduri si pornesc catre clasa lor.
Intru in clasa dar nu erau acolo,asa ca ii intreb una din colege-pardon pitipoance- chiar daca asta imi displacea.
-Scuza-ma ,stii unde sunt Yuzan si Mika? o intreb pe pitipoanca din fata mea.
-Adica Emo Kid-ul si fraiera aia Emo? spuse pitipoanca aia nenorocita.
-Da la ei ma refer! spun eu indignat.
-Fraiera nu s-a simtit bine si a plecat acasa , iar profu' i-a cerut lui Yuzan sa o duca acasa sa nu pateasca dracu ceva. a dracu pitipoanca cum vorbeste despre Mika.
-Mda. Multumesc ca mi-ai spus.
-Mda,cum spui tu.
Cred ca ii v-oi da un mesaj lui Yuzan sa vad despre ce este vorba.
~Din perspectiva lui Yuzan~
Am mers spre casa , am asteptat sa spuna ceva...dar nu spunea nimic.
Asa ca m-am decis sa o intreb din nou ce a patit. Sper doar sa imi si spuna.
-Umm..Mika ,chiar as vrea sa stiu de ce amica mea plange cu atata amaraciune ,ca sa o pot ajuta ,ai vrea sa imi spui de ce plangi?
Aceasta se uita la mine si imi spuse:
-Tyler...
-Huh? Ce-i cu el?
-Tyler este...
-Cine este Tyler,Mika? spun eu curios.
-Este...Aiden. spuse aceasta cu un glas stins.
-Dar nu are cum,el este mort.
-Aduti aminte ce ti-am spus despre inmormantarea lor...
-Ai spus ca nimeni nu i-a vazut trupul lui Aiden.
-Exact.
Dar conversatia fuse intrerupta de un mesaj...de la Sebastian:
~Yuzan ce s-a intamplat? Mika ,e bine?~
N-am stat pe ganduri si i-am raspuns imediat ca totul este bine si ca ii v-oi povesti totul maine,impreuna cu Mika.
-Cine era? intreba Mika ,curioasa.
-Era Sebastian,se pare ca a aflat ca am plecat asa ca mi-a dat mesaj si m-a intrebat cum te simti si i-am spus ca te simti bine.
-Mersi,Yuzan ca ai grija de mine. spuse aceasta cu un zambet inocent pe fata.
-Normal ca te ajut ,la ce mai sunt buni prieteni atunci?
-Ai...ai dreptate.
-Dar nu mai plange ,v-om vorbi maine cu Tyler adica Aiden si v-om clarifica de ce a mintit ca este mort,ok?
-Bine. spuse aceasta zambind.
Ma bucur ca am bine dispus-o ,chiar nu imi place sa o vad trista.
Pe drum am continuat sa vorbim despre nimicuri care o faceau vizibil sa se simta mai bine.
Am ajuns in fata casei ei si ne-am luat la revedere,ea intrand in casa si eu intorcandu-ma.
Ma bucur ca am putut-o ajuta.
~Mika povesteste~
Chiar avea dreptate Yuzan,de ce sa imi fac griji o sa vorbesc maine cu el si obsa aflu adevarul. Dar cand i-am vazut fata ,corpul...cand l-am vazut pe Aiden,pur si simplu lacrimile au inceput sa-mi curga.Am crezut ca este mort si acum sa il vad stand langa mine au trecut 2 ani de atunci dar eu tot il iubeam ,era cel mai bun prieten al meu si singurul. Restul nu insemnau nimic.
Am stat ceva pe ganduri ,pana cand oboseala si-a facut aparitia ,vrand ca eu sa adorm. Si asa am si facut. Cazand intr-un somn adanc si linistitor.
