A doua zi la liceu incepe la fel de plictisitoare ca si prima.
Ajung in banca langa Yuzan si acesta ma saluta.
Fara a mai sta pe ganduri il intreb:
-Umm..tu cunosti pe cineva de aici?
-Da ii cunosc aproape pe toti. spuse acesta cu indiferenta.
-Pai si de ce nu vorbesti cu ei?
-Pentru ca nu ma inteleg , sunt cocalari si nu-mi inteleg gandirea.
-Te inteleg..e greu sa fii diferit,sa nu fii ca toti ceilalti,sa-i renegi si sa-i ignori.
-Mda..exact.spuse Yuzan la fel de indiferent ca deobicei.
-Si probabil ai desene la tine,nu?
-Normal doar suntem la un liceu de arte,de ce intrebi?
-As dori sa le vad,pot?
-Da poti..dar mai intai aratamile pe ale tale! spuse el curios dar totusi indiferent.
Scot desenele usor din ghiozdan si le dau lui.
-Waaaa!!!
-Ce? Ce s-a intamplat? am intrebat eu speriata.
-D-d-desenele tale..
-Da? Ce-i cu ele?
-Sunt uimitoare si sunt asa expresive si desigur foarte bine lucrate. As putea sa te intreb ceva? spuse el entuziasmat.
-Dda ,desigur.
-Ce parere ai de lumea asta? spuse el curios.
-Daca iti spun..probabil vei spune ce spun si ceilalti..
-Te rog ,spune-mi!! spuse el pe un ton bland si totusi lipsit de orice urma de liniste.
-Ce sa cred de lumea asta..inafara de faptul ca este o lume plina de fiinte mincinoase si inselatoare ,fiinte dezgustatoare care nu inteleg si nu vad adevarata frumusete a lumii.
-Sincer,acum ma pot bucura oe deplin ca imi esti colega de banca,gandim la fel. spuse acesta fericit.
-Umm..si eu ma bucur ca te am coleg de banca.
-Ia zi vrei sa vi in puza afara cu mine si Sebastian?
-Desigur,dar cine-i Sebastian?
-Ehe ai sa vezi . spuse Yuzan zambind.
Ora incepuse dar trecuse la fel de repede cum venise,orele de biologie deobicei sunt plictisitoare dar Yuzan stie sa le faca mai vesele si amuzante.
Toata ora am ras de colegele noastre "fashioniste" sau mai bine spus pitipoancele clasei.
N-aveti idee cat de proaste si false pot fii aceste fete,dar nici baieti de la noi din clasa nu-s mai prejos decat ele.
Dupa terminarea orei..
-Hei,mergem afara? spuse Yuzan zambind.
-Da,desigur.
Apoi am iesit afara unde am asteptat pret de 5 minute dupa care Yuzan se scuza si pleca mai incolo sa dea un telefon,dupa ce termina apeleul imi spuse ca Sebastian de care imi spuse nu a putut veni azi la liceu.
-Imi pare rau ca Sebastian nu a putut veni azi,as fii vrut sa faceti cunostinta.
-Nu-i nimic,mai este si ziua de maine,nu-i asa?
-Da,asa este,Mikasa,pot sa te stig Mika suna mai dragut..pot?
-Wow , nimeni nu mi-a mai spus asa de cand eram mica si ma jucam cu cei mai buni prieteni ai mei din clasele 1-4.
-Scuze nu stiam ca..
-Dar imi place sa mi-se spuna asa..dar numai de la persoane de treaba care merita sa-mi spuna asa,ca tine.
-Umm..mersi.
Apoi ziua trecu rapid alaturi de Yuzan ,totul parea asa de amuzant si gandea la fel ca mine.
Orele se termina si fiecare pleaca acasa,imi impachetez lucrurile si plec,cat ai bate din degete ma aflu in statie.
Mare mi-a fost surprinderea cand il zaresc pe Yuzan stand pe banca din statie cu ochii intr-o carte,faraca mai sta pe ganduri ma duc la el.
-Ia uite pe cine avem noi aici!!
Yuzan tresari la auzul exclamatiei mele si ridica capul din carte.
-Mika si tu ei tramvaiul de aici?
-Da,ubde cobori?
-La a treia statie,tu?
-Interesant si eu la fel.
-Apoi?
-Fac dreapta pe o strada si dupa ce se bifurca strada fac dreapta din nou si ajung acasa,tu?
-La fel,numai ca dupa ce se bifurca strada fac stanga si ajung acasa.
-Tare!!
Dupa am mai vorbit despre una despre alta si am ajuns acasa,m-am aruncat in pat si mi-am bagat castile in urechi si am adormit.
