VÂNDUTĂ MONSTRULUI

Capitolul 5

Avionul este clar privat. Pentru că am coborât din mașină și am mers direct la pasarelă. Cineva mi-a dat o mână, mâneca uniformei a străbătut. Am urcat în salon, l-am urmărit pe bătrân sau, mai bine zis, i-am urmărit vocea lui. 

În aceste perioade, mai mult de câteva ore, a devenit bătrânul deja plictisitor și obișnuit. Astfel, fără de care nu mă pot mișca, nu pot merge, nu se poate de oprit și nimic nu este permis deloc. 

Ascult fără îndoială această voce, pentru că simt că, dacă încep să obiectez, va fi mai rău pentru mine. 

Ne-am oprit. 

"Poți scoate gluga " -a spus bătrânul.

Cu un oftat de ușurare, mi-am eliberat fața, țesătura mi-a alunecat singură de pe cap. 

Suntem în avion, dar totul nu este la fel ca în avioanele acelea simple. Este o cameră cu mai multe fotolii. Există, de asemenea și o canapea lungă neagră și o blană pe ea. Totul în tonuri bej și negru, curat și plăcut de privit. Arome subtile de aer ale bucătăriei. Am simțit imediat foame. Mirosul de cafea mi-a gâdilat nările, m-am întors spre acest miros, bătrânul a observat această mișcare. 

"Fă-te confortabilă, îți aduc acum micul dejun."

Mic dejun?  E dimineață acum? 

Pare deja cina. Dar are dreptate, pentru mine astăzi este micul dejun. Bătrânul a dispărut pe ușă și mi s-a părut atât de politicos.  Probabil dorește de întâi să mă hrănească, iar apoi ma va răni.  Dar până acum nu s-a întâmplat nimic înfricoșător și această aromă obsedantă de cafea ma calmat. 

Am decolat.

Odată am zburat într-un avion și asta în copilărie. Prin urmare, nu-mi amintesc deloc cum este. Dar acum, nu era înfricoșător. 
Schimbarea evenimentelor a încetat să mă mai uimească. 

Mi-am dat jos mantia și m-am așezat pe unul dintre scaune.  Am examinat din nou interiorul, acum nu rapid, mai atent. În fața bătrânului, nu am vrut să arăt curiozitate excesivă, dar când a ieșit, am început să-mi răsucesc capul, să examinez tavanul, podeaua, pereții, să ating scaunul și să privesc pe fereastră. Da, oamenii trăiesc. Totul aparține cuiva foarte bogat. Puțini oameni își permit un astfel de avion. 

Și apoi dintr-o dată un gând a intrat în multe altele.

Stop, dacă acesta este un avion privat, avionul unui om foarte bogat, atunci de ce ar zbura undeva pentru a alege o vergină într-o cameră întunecată. 

Acest gând ma prins. Și acum am început să gândesc puțin diferit.  De ce este bătrânul atât de calm și politicos? El este un slujitor.  Își servește bogatul stăpân.

Îi oferă fete ca jucării. Și eu sunt una dintre acele jucării.

Cel mai probabil, așa cum și cu altele așa și cu mine, se va juca și ma va arunca. Dar unde aruncă, probabil că deja depinde de mine.  O perspectivă bruscă a pus câteva accente. 

Se dovedește că va trebui să-i fac pe plac acestei persoane, să fac orice spune, pentru a nu mă bate mai devreme. 

Dacă nu pot? 

Dacă mă face să fac asta ...? 

Am decis să nu-mi fac griji din timp.  La urma urmei, diavolul nu este atât de cumplit pe cât este pictat. Poate că aceasta este o persoană simplă obișnuită, ei bine, îi place să tragă vergine. 
Îi place să pătrundă acolo unde nu a fost nimeni. El vrea să fie primul, cuceritorul.  Mai întâi el ia o virginitate și apoi își dorește o altă fecioară, ce este în neregulă cu asta. Nimic în neregulă cu asta.  Consolare proastă și stupidă, dar nu m-am gândit încă la nimic altceva.

Am decis să-mi fac griji când ar fi cu adevărat motivul.  Și nu voi inventa niciun pericol. Pentru a nu strica starea de spirit dinainte de timp. Curând bătrânul s-a întors cu o tavă cu cafea, cornuri și o ceașcă de gem.  Da, este cu siguranță un servitor.  Altfel, de ce m-ar servi el însuși?  Dar și pentru că acei oameni care sunt aici în avion, astfel încât nimeni să nu-mi poată vedea fața. Văd cât de "strâns" se închide ușa.  Și nu intră nimeni în afară de el. 

Înfricoșător din nou. 

Da cei doamne asta?

"Vom zbura aproximativ cinci ore, astfel încât să vă puteți odihni aici pe canapea. Există o toaletă și un duș acolo."

"Bine, multumesc."

Am dat din cap, chiar mi-a plăcut felul în care a servit.  Mi-aș dori să am un astfel de avion și un servitor, o mulțime de servitori.  Dreams, Dreams.

Mi-am amintit brusc că eram doar un produs pe care îl cumpărase și nu e cazul de a zâmbi.

Am luat micul dejun și m-am liniștit și mai mult.  Dacă mă hrănește, atunci nu mă vor ucide.

Ce gânduri nebune.

În toaletă, mi-am lăsat părul pe spate. Există un dulap lângă oglindă. Speram să fie cel puțin ceva acolo, de exemplu un piepteni de păr.  L-am deschis și am văzut un pieptene într-un pachet și mai multe periuțe de dinți, de asemenea ambalate. Era și un uscător de păr. 
Acesta este, în general, noroc. Am luat pieptenele din dulapul cu lemn alb. Cred că nimănui nu se va deranja că mă folosesc de toate astea. Aprind uscătorul de păr.

Sa uscat repede părul lung și blond și l-am băgat în buclele mele obișnuite.  Și din nou fața mea a început să capete o nuanță sănătoasă.  O lacrimă vrea să se scurgă pe obraji dar repede o șterg. Și, deși situația este cel puțin ciudată, ambiguă și alarmantă, optimismul meu natural a reînviat și a început să sublinieze avantajele unei astfel de situații și să nu dezgroape dezavantajele.

Ce se întâmplă dacă persoana care mă cumpărase se îndrăgostește de mine? 

Acest lucru poate să se întâmple, poate. Dar nu sunt sigură.

Vreau păreri , și cum credeți ce se va întâmpla în continuare ?