VÂNDUTĂ MONSTRULUI

Capitolul 13

 
  După baie am ieșit, am îmbrăcat un halat, mi-am înfășurat un prosop în jurul părului. M-am dus la pat și am căzut pe el.

Acum mă simțeam ca altceva decât un lucru, un lucru lipsit de trup, gol, neputincios, flexibil. Chiar și servitoarea îmi spune ce să fac. Și el, această persoană mă tratează ca pe un obiect nesensibil care poate pur și simplu să se supună și să-și îndeplinească toate ordinele.

De aceea sunt aici. Fără suflet, supusă și vie. Are nevoie de carne vie. Eu sunt - această carne.

Mi-am amintit de fata care stătea lângă el. Atunci se vedea că există sentimente. Iar eu sunt doar pentru joc, pentru satisfacerea dorinței carnale, dar ea este pentru inimă, pentru iubire, pentru ochi și cunoașterea a ceea ce nu știu. Pentru el ea este mai deosebită.

Și eu sunt doar ceva detașabil, cum ar fi lenjeria de pat. La fel ca săpunul - se termină, puneți unul nou. Așa sunt eu - doar un obiect.

Am adormit.

În vis, penisul lui pătrunde din nou adânc în mine. Mă întorc, dar nu mă trezesc, mi-e teamă că va dispărea, îl țin. Așa să fie. Cel puțin pentru o vreme.

Dacă nu ar fi durut atât de mult.

                          ****

Timp de două zile am locuit în această cameră, nimeni nu m-a atins, nu m-a invitat nicăieri, nu m-a condus. Două zile între patru ziduri.

Odată am încercat să vorbesc cu femeia de serviciu, dar ea a tăcut la toate întrebările mele. Și am lăsat-o baltă. Îi este frică să nu-și piardă slujba. Înțeleg. Deci nu este nevoie să mă bag. Dar până acum ea este singurul fir între mine și lumea exterioară.

Uneori cred că dacă nu vine, va uita de mine, și cine o mai vină?
Și unde a plecat bătrânul? Nu s-a mai văzut de mult.

Multe întrebări, dar fără răspunsuri.

                           ****

Dar într-o zi, în a treia zi a singurătății mele, totul s-a schimbat foarte repede.

M-am dus deja la culcare. Era cam unsprezece seara. Starea de spirit este proastă, nu vreau nimic. Nici televizorul nu a trezit niciun interes. Ce rost are să-l urmăresc dacă tot nu înțeleg nimic acolo, totul este în altă limbă, fie în italiană, fie în spaniolă. Eu nu înțeleg nimic.

Acest lucru îmi dă de înțeles că dracu știe unde sunt și nu se știe dacă mă voi întoarce vreodată acasă.

Muzica sună în liniște. De obicei seara pornesc canalul de muzică pentru a mă distrage cumva de la gândurile triste. Nu ajută prea bine, dar totuși, cel puțin puțin.

Aud pe cineva lângă ușă. Cheia din broască a făcut zgomot, aceeași femeie de serviciu a intrat în grabă în cameră.

"Vă rog, îmbrăcați-vă cât mai curând posibil. Proprietarul vrea să vă vadă."

"Ce? Pentru ce?"

Dar ea nu spuse nimic, intră repede în dressing și scoase rochia albastră de prințesă. Nu era o rochie de mireasă, ci foarte asemănătoare. Cu fuste din corset din tul și fustă principală clopot în picioare.

"Te rog, grăbește-te" - a spus slujnica, chiar cumva sever.

Dar nu mă grăbeam, în deplină neînțelegere.

„Vă rog"- m-a privit iertătoare- „altfel și eu voi fi pedepsiă"

Aceste cuvinte ne-au făcut să ne grăbim mai bine decât oricare altele. Am început să trag de corset. Servitoarea ma ajutat ​​să strâng din spate. Apoi o rochie deasupra. Fata s-a agitat în jurul meu de parcă aș fi fost un fel de domnișoară din trecut, iar aceasta este servitoarea mea. Numai că totul a fost chiar opusul, ea mi-a spus ce să fac și nu eu i-am spus.

Și amândouă ne temeam de pedeapsă.

Nu știu cum o va pedepsi pe ea, dar pe mine ceva teribil mă aștepta. Și iarăși a devenit înfricoșător.

De ce această rochie, aceste pantofi. Și coafură are un val și șuvițe într-o parte. La naiba, a scos și ea un fel de tiară, a împins-o peste mine, simțeam greutatea acestei coroane.

Acest stăpân este clar un bolnav. Sau un fan al jocurilor de rol. Dar faptul că este dur, l-am înțeles deja și nu am vrut să-l supăr din nou. Cine știe cât de departe poate ajunge mânia lui. Nu vreau să o văd în toată gloria ei. Mă tem să mă gândesc.

Servitoarea întinse o mască de dantelă de culoare aurie.

"Puneți-o"

Și apoi mi-a venit în minte o nouă presupunere - dacă m-ar duce la petrecerea lor de înaltă societate.
Exact, altfel de ce să te îmbraci așa, dacă nu pentru a-mi arăta cuiva.

Când am terminat de îmbrăcat, m-am dus la oglindă și pur și simplu nu am crezut că această fată din acea oglindă sunt eu.