VÂNDUTĂ MONSTRULUI

Capitolul 37

"Nu pot... nu pot..." repet la nesfârșit în timp ce se îndreptă spre mine.

Mi-am dus degetele la buze, am vrut să tac, am făcut un pas înapoi speriată. Eric întinse mâna, apucă gulerul rochiei, o mototolea și mă trase spre el.

Și aici a fost totul... m-am pierdut.

Corpul meu s-a lipit de corpul lui, cu mâinile i-am atins pieptul, umerii, unghiile mele s-au adâncit în cămașa lui. Tot ce se aduna în mine, în interiorul meu care se ținea și se ascundea - izbucni. Nu mi-am mai ascuns dorința frenetică, la fel cum el nu și-a ascuns dorința nebună a monstrului. Degetele lui s-au înfipt în corpul meu, de parcă ar fi pătruns adânc sub piele-arzând. M-a tras la masă, m-a împins, m-a ținut strâns, m-a aruncat. Mi-am aruncat coapsele pe masă, m-am așezat și puteam să cad dacă cele cinci degete ale lui Eric nu erau așezate pe talia mea. Distanța dintre noi este doar între buze și ochi. Ne privim unul pe altul, și înțeleg exact, că el nu poate exista fără mine, la fel și eu fără el.În acea privire e universul.Universul nostru. Mic, dar atât de mare. Noi amândoi nu putem deja trăi fără ea. Ne-am oprit. Doar câteva secunde, ochi în ochi. Câteva momente pentru a înțelege eternitatea noastră comună.

Și s-a început!

Buzele lui s-au năpustit pe ale mele, limba îi alunecă în gură pentru a o întâlni pe a mea și a se lupta cu el într-un sărut feroce și lacom. Un sentiment insuportabil, dulce, de sfârșitul așteptării, sățietății și plăcerii a ceea ce așteptam atât de mult. Pieptul meu se ridică într-un ritm de dans, sus și jos din cauza sărutului nostru. Un sărut flămând și sălbatic. Nu aveam și nici el nu avea răbdare să ne unim corpurile noastre, să îi simt pielea pe pielea mea.

Simt cum rochia mea roșie se întinde și izbucnește la cusături, palmele lui fierbinți pătrund peste tot, se încleștează și se străduiesc să ia totul, tot ce este. Prinde, strânge, rupe și aruncă hainele.
Și eu, ca o panteră nebună care i-a permis monstrului să mă ia în stăpânire, mă arcuiesc cu grație, mă aplec pe spate și mă predau.
Eric îmi ridică picioarele, trage de fâșia de chiloți, îmi scoate totul de pe mine și aruncă pe podea. Îl trag de cămașă, nasturii zboară în lateral și cad cu o bubuitură moale pe podea, lângă bucăți de sticlă. Eric își scoase cureau blugilor, și se dezbracă...

"Viola"- șuieră Eric în gura mea.

Și aproape că mor de plăcere când aud sunetul vocii lui, de mișcarile sale nerăbdătoare.

"Da, Eric." - îi șoptesc în față.

Și în același moment simt că penisul lui fierbinte se oprește chiar la intrarea în vagin. Am înghețat cu gura deschisă, fără să respir. Aștept și Eric așteaptă. Se uită la mine și îmi analiza corpul gol și excitat. Frunțile noastre s-au atins și am înghețat în acest moment al fericirii, celei mai adevărate care este pe pământ.

"Vrei?"

"Da, Eric."- spun respirând greu.

Penisul lui își făcea loc printre labile mele fierbinți. Încet, astfel încât am simțit și înțeles fiecare centimetru. Pentru ca fiecare celulă a corpului meu să știe ce e mai adevărat și mai bun.

"Da, Eric."

Acesta ajunge până la capăt, se oprește și buzele noastre se ating lent. Din foc, dintr-o senzație de nedescris, dintr-un impuls incredibil care a străpuns corpul încet, doar cu această mișcare. Simțeam penisul lui gros cum stătea în interiorul meu, îmi mișcam talia privindu-l. În ochii lui Eric din nou întrebarea:

"Vrei Viola?"

"Da da da..."

Îmi apucă șoldurile mă trase brusc spre el și începu să pătrundă din ce în ce mai repede.
Mi-a tras corpul, îmbrățișându-l și simțind dorința lui, e ceva incredebil de deferit. Nu a existat așa ceva. Nu era cum atunci.
Acum am văzut cum e, acum simt că sunt vie într-adevăr. Când nu mă ajustează, nu mă tolerează și nu mă îndepărtează când doresc. Acum a fost ca niciodată. Corpul meu, mâinile, buzele, stomacul, sânii mei, totul s-a dus la el, la corpul său, la buzele sale, la penis și la mâini. Nu a fost o strângere de corpuri, ci mai degrabă o strângere de sentimente. Corpul puternic al lui Eric se apasă pe al meu, se apasă în masă. Mișcările sunt frenetice și pasionale.
O nebunie. Care este în noi.
Arzând. Luând foc buzele și corpurile noastre. Stăpânesc complet această nebunie.

Eric mă acoperă cu el însuși , și cu mișcări puternice introduce membrul său în mine. Această nebunie dintre noi este abia acum, doar că în acest moment am simțit și am înțeles ceva ce nu știam înainte.
M-am aplecat, i-am eliberat buzele și gura lui Eric mi-a atins imediat sfarcurile. Corpul tresări, pieptul mișcat, încordat.
Mameloanele au devenit sensibile într-un așa hal, încât nu a mai fost niciodată. El mă dorea teribil, la fel cum îl doream și eu. Cu putere în mișcare, putere în mâinile sale, el m-a supus, așa cum a făcut întotdeauna.

"Vei merge cu mine" - reuși Eric să spună, când tot corpul lui atârna din nou peste mine- "vei merge, vei merge."

El nu a întrebat - a afirmat.

"Nu pot"- am încercat să rezist.

"O să mergi."- și-a dezvăluit plăcerea și realizarea puterii sale asupra mea.

Acum nu am vrut să mă cert. Pentru că mi-a blocat toate sentimentele și emoțiile. Acum tot ce știam era să fiu cu el. Să fuzionez cu el chiar acum în acest act sexual obsedat, iar și iar și să simt ceea ce simt. Numai că asta nu este altceva.

"Trebuie să spui  - da, Eric."

A introdus penisul brutal în mine, iar eu mi-am întins brațele, am încercat să mă ridic, mi-am lipit fața de pieptul lui. Eram gata să spun orice chiar - da, Eric. Și chiar dacă spun ... nu contează, principalul lucru este acum.
Și apoi un spasm de plăcere a străpuns și mi-a făcut corpul să tremure.

"Spune da"- și-a apăsat degetele în fese și m-a împins din nou în penisul său, făcând mișcări de dute-vino. Vagina mea frigea, arzând tot interiorul meu din cauza penetrării lui sălbatice.

Nu am putut rezista și am zis:

"Da, da, da, Eric, da!"

Am gemut, m-am cutremurat, aproape că am țipat din cauza loviturile lui nebunești.

"Da"- mormăi el la pieptul meu și eu mi-am înfășurat brațele în jurul capului lui.

"Da." - am spus, fără respirație.

Hey bună dragi cititori,

postez rar din cauză că îmi dau seama că scriu ceva prostesc. Și că voi, citiți o astfel de prostie... nu știu de ce scriu cărți, de ce îmi împărtășesc imaginația mea aici, chiar nu știu. Mă uit la alte cărți, care sunt așa de bine scrise, așa de bine locația, personajele sunt scriși detaliați, încât mă supăr sau mai bine zis vreau să las baltă toata chestia asta. Zic în gând că nu merită această carte prostească și fără sens să fie citită, merită alte cărți care sunt pur și simplu WOW.

Și totuși vă mulțumesc mult dragi cititori. Și sper că va plăcut și acest capitol idiot pe care l-am scris.

Vă îmbratisez💗⚡️!