Ceva se întâmplă.
Din noaptea în care i-am despărțit prima oară picioarele.
Aveam că și cum starea unui copil care a primit exact jucăria cu care a visat să se joace și vrea să se joace la nesfârșit.
De lungă durată.
Trage-o, mișcă, lovește-o și iubește-o.
Gândurile mele sunt la etajul doi tot timpul.
Uneori la al treilea.
Mintea decide frenetic ce să facă în continuare.
Ce va fi la început?
Ce va fi după?
Cum va fi acest joc?
Nu aveam nicio îndoială că va fi plăcut. Dur - da.
Vreau să sparg această jucărie? Nu. Îmi răspundeam singur în gând la întrebările care îmi venise.
Pur și simplu să mă uit, cum se distruge, dar să nu o distrug cu totul. Vreau să o chinui, să o mișc așa cum vreau eu, să o pun în toate pozițiile, dar să nu o rup.
"Avem absolut nevoie de această afacere. Dacă nu, frații Cruz vor fi cu un pas înaintea noastră și acest lucru nu poate fi permis..."- vocea lui Lopez, primul meu asistent, a izbucnit în conștiință și a gândurilor înspăimântate despre Viola.
"Fă ce este mai bine" - am aruncat absent și privirea lui Lopez mi-a luat imediat fața la analizare.
"Ești bolnav Eric? Ești cumva palid astăzi."
Da, înțeleg, e neobișnuit. Că am fost indiferent în conversațiile de afaceri. Pur și simplu nu sunt conectat acum la tot ce e legat de afacere, deși nu am observat acest lucru până acum.
Nu-mi păsa ce fel de curvă stătea la etajul al doilea. După fiecare noapte de desfrânare, m-am întors ușor și natural la viața normală. Fiecare astfel de noapte a adăugat la afacerea mea energia de două ori.
De îndată ce eram înfuriat mă descărcam într-o nouă victimă, și după când plecam la muncă faceam minuni dincolo de înțelegerea concurenților.
Întotdeauna nu le atrăgeam atenție la acordurile lor, îi întrerupeam și ziceam ce aveam eu de zis.
Sunt doar un rechin în afaceri.
Dar acum, pentru a doua zi deja, observ ceva letargie în afaceri. Acest lucru nu este bun. Trebuie să potolesc rapid setea de furie.
Mușchii stagnează, vor să facă mișcări din care să se întindă, să lase sângele să circule mai repede.
Vor să lovească, să tragă, să ridice, să împingă, să sufoce și să pălmuiască.
Acum vor ceva deosebit de rău.
Trebuie să le dau.Trebuie să-i ofer corpului meu plăcerea pe care o cere.
"Ce-i cu tine"- Lopez s-a uitat indignat când ușa s-a închis în spatele partenerilor, după o întâlnire de afaceri, în care nu eram din nou prea activ- "aceasta este o afacere importantă, Eric, nu poți strică totul."
M-am uitat pe fereastră gânditor și din nou indiferent. Astăzi apatie pentru muncă.
"Cred că sunt puțin obosit."
"Ia-te în mâini. Te vei odihni mai târziu, îi vom futi o săptămână și dacă stăm cu fața acră, nu vom vedea o afacere cu ei."
Aceste cuvinte m-au entuziasmat puțin. În ultimii doi ani, niciun acord nu a eșuat. Nu ar trebui să lăs acest lucru să se întâmple acum.
"O să îmi revin, nu îți fă griji"- am aruncat o privire spre Lopez.
L-am angajat acum câțiva ani pentru un motiv. Are un grip de pitbull, dacă îl apucă pe client, nu îi va da drumul. Deși există ceva în el care este de neînțeles pentru mintea mea. Dar totul este compensat de numărul de tranzacții pe care le face pentru companie.
Uneori se uită cu ochii îngustați și apoi cred că mă înțelege mult mai mult decât arată. Ei bine, la naiba cu el. El este un subaltern, iar eu sunt stăpânul, nu îmi pasă cum se uită.
Chiar dacă ghicește despre ceva, atunci nu este treaba lui de câine.
Merg acasa. La nenorocita mea de casă, pe care am urât-o de mulți ani, doar pentru că a aparținut tatălui meu. Apoi m-am obișnuit cumva cu această ură față de casă și chiar am început să mă bucur de ea. Nu pot refuza acest lucru doar din cauza violențe a creierului meu.
Și acum câțiva ani- cu mulți ani în urmă, la acest viol al creierului, a adăugat violul corpului. Îmi amintesc cum s-a întâmplat când o curvă m-a lovit pe obraz și după eu am lovit-o. Apoi atunci am experimentat o plăcere asemănătoare a orgasmului.
Mic-puțin, dar plăcut.
Am vrut să repet acel lucru și apoi am lovit din nou și din nou...
John a trebuit să ascundă acea poveste. El singur a înțeles ce se întâmplă cu mine. De atunci, el face totul pentru a îmi satisface această pasiune, el înțelegând dependența mea ca nimeni altcineva.
Mulți ani am crezut că este o dependență. Din acțiune. De la înțelegerea propriilor forțe.
De la a pune o furie bruscă în genă, uneori rupând pielea. O dependență de a strânge cuiva gâtul. Din toate acestea, am fost dependent.
Am crezut că sunt dependent de aceste acțiuni, dar brusc această credință a fost zdruncinată.
Mi-am dat seama că acum sunt dependent nu de acțiuni, ci de o persoană.
Depinde de ea, de Viola, de corpul ei... corpul ei...
Conducând acasă, rotind lin, atingând volanul și amintindu-mi de pielea de catifea a Violei. Sunt neliniștit, confuz, descurajat.
Al naibii de dorință.
Am intrat cu mașina în curte, am coborât din mașină și am fugit pe verandă.
Dorința de a vedea, de a face ceva, de a mă asigura că nu mă înșel. Să obțin dovada acestei noi dependențe.
În interiorul casei, am mers repede peste pașii de marmură care răsunau, urcând scările până la etajul doi.
Ceva mă poartă, îmi îngrijorează și îmi excită conștiința.
Vreau să o văd, să o ating și... poate chiar să o lovesc.
CITEȘTI
VÂNDUTĂ MONSTRULUI
Romance"Hi, I'm Viola and I'm captured by a horny monster." "Buna, eu sunt Viola și sunt capturată de un monstru excitat." Viola a fost capturată de un om cu dorințe și ale cărui acțiuni se echilibrează în pragul a ceea ce este permis. Speriată și umili...
