VÂNDUTĂ MONSTRULUI

Capitolul 33

Am deschis ușa camerei, am intrat. Și m-am confruntat imediat cu privirea înspăimântată a vecinei.

"T-t-u-u? De unde...? Ai ajuns?"

"Da, am venit" - am intrat, am aruncat geanta pe pat.

Lucrurile lui Tanya sunt aruncate pe patul meu. Le-am adunat și le-am aruncat pe patul ei.

"Dar tu... parcă te-ai pierdut fără noutăți" - a încercat să înțeleagă cum, dar aparent nu prea bine a făcut-o.

A încercat să zâmbească, dar zâmbetul a ieșit acru, de parcă ar fi ținut o lămâie în gură și ar încerca să o mestece.

"Eu știu, că tu m-ai dat."- spun calmă.

"Ce vrei sa spui?"- fața ei devine și mai tensionată.

"Știi despre ce."

Tanya încearcă să pretindă că nu înțelege nimic. Dar totul este scris pe fața ei. Doar trădează tot ce simte acum.

Frică, neînțelegere, tensiune.

"Uite, îți dau dreptul de a alege.  Fie te duci la comandant și spui că trebuie urgent să te muți într-o altă cameră, fie mâine mă duc la poliție și depun mărturie că ești tu."

"Da, cu ce sunt eu vinovată aici?!"- tonul ei s-a schimbat imediat în nepoliticos, obraznic.

Nu mi-a plăcut Tanya înainte-niciodată, dar, din anumite motive, eram sinceră cu ea. Fără ajutor și, proastă. Acum nu voi avea atât de multă încredere în străini, nici chiar în vecina din cameră. Am înțeles deja ce poate amenința.

"Îți dau dreptul de a alege. Deși tu nu mi-ai acordat un asemenea drept."

"Dacă nu vrei să trăiești aici, du-te singură oriunde vrei, iar eu nu am de gând să mă duc undeva. Prințeso!"

"Bine, atunci voi merge la poliție chiar acum"- m-am întors și am mers spre ieșire.

"Da bine, mă duc la comandant. Doar că reține acest lucru, asta nu înseamnă că nu mă vei mai vedea."

"Tanya, poliția m-a interogat și puteam spune totul așa cum este, dar nu am făcut-o. Dacă vrei să-mi mulțumești pentru asta, ascunde-te de ochii mei. Și, de asemenea, dacă aflu că lipsește cineva, nu voi tăcea."

Ea și-a răsucit fața și a ieșit din cameră.
După întoarcere, a început să-și împacheteze lucrurile. Nu știu ce i-a promis comandantului nostru, în general este dificil să ajungem la un acord cu ea. Dar Tanya poate fi văzută totuși convinsă, să o transfere într-o altă cameră.
Pur și simplu nu voiam să o văd aici în fiecare zi. Și nu va fi foarte plăcută să mă vadă în fiecare zi.  Avem o antipatie reciprocă, deci ar fi mai bine să trăim separat.

A trecut o lună. Am studiat cu sârguință, am recuperat timpul pierdut, am încercat să trec toate testele. Timpul sesiunii se apropia. Am trecut examenele pe rând cu note bune.
Încet, m-am alăturat din nou fluxului și am început să duc viața simplă pe care o trăisem înainte de răpire.

În fiecare zi la universitate. Am citit, am scris, am înghesuit.
Nu am ieșit cu nimeni, nu eram prietenă cu nimeni. Ieșeam de una singură la primblare, bucurându-mă de razele mici ale soarelui care se ascundea după nori. Lăsată dusă de val de aerul curat și de libertate.  Singuratică și speriată de ceea ce se întâmplase, mă tot gândeam că nu pot avea încredere în nimeni, că există doar înșelători și oameni răi în jur.
Îmi era frică. Am încercat să nu merg pe întuneric, am evitat locurile pustii, am evitat bărbații suspecți. Acum, toti păreau suspecți.

O altă fată, Dasha, a fost stabilită în cameră. Studentă în anul întâi.  Și ea s-a speriat puțin de noutate.  Dar în ea era și curiozitate. Se schimba puțin în fiecare zi. Se deschise, a devenit mai îndrăzneață, a devenit mai vorbăreață și mai activă. Curând a avut prieteni.

M-am uitat la ea și m-am comparat cu mine. A mers pe o cale normală, pe o cale care nu fusese furată, nu fusese încă hărțuită... încă. Să continue să fie așa. Aș vrea să cred că nu toată lumea are astfel de povești ca ale mele. Sper că această fată nu va trece prin ceva teribil înainte de a se întoarce aici, în această cameră, așa cum am făcut și eu. Iar eu puteam sa rămân încă acolo, să nu fiu eliberată. Sper iarăși că va fi totul diferit pentru ea, nu ca la mine. Am trecut prin ceea ce am trecut. Aceste amintiri sunt fixate pentru totdeauna în capul meu și nu cred că vor pleca vreodată de acolo. Acest lucru nu se uită. Îmi voi aminti într-un fel sau altul de sine însuși pentru tot restul vieții mele. Nu știu dacă voi putea împinge aceste amintiri de la mine. În timp ce sunt prea proaspete. Atât de proaspăte încât în ​​fiecare seară, imediat ce sting lumina și mă acoper cu o pătură, de fiecare dată când închid ochii, fața lui stă în fața mea.

Chipul lui frumos, poruncitor.

Și tot ce pot face este să-l păstrez în memorie cât mai mult timp, alături de mine, înainte să adorm.

îmi cer scuze pentru greșeli și pentru întârziere.