Valuri arse

Prietenie

- Chiar am iubit-o, i-a șoptit prietenului său.

Ochii lui îi ațintiră pe a lui David, căutând înțelegere și alinare în aceștia. Își simțea irișii cuprinși de flăcări și găsi furtuna pe care o căuta în privirea băiatului din fața sa.

David însă nu putu zări decât tristețe și o seriozitate tulburătoare pe chipul palid al amicului său.

- Și ce s-a întâmplat?, îl întrebă cu vocea icnind la gândul că cel la care ținea a fost rănit, însă cu teama că ar putea fi încă prea dureros pentru acesta pentru a-i răspunde.

- Ce se întâmplă de fiecare dată, îi spuse într-un final.

Tonul său era coborât, David abia reușind să deslușească ceea ce prietenul său i-a spus, de parcă cei doi se aflau pe fundul mării și cuvintele băiatului din fața sa erau protejate de baloane de oxigen, un scut menit să le protejeze, astfel încât nimeni să nu le poată înțelege pe deplin.

- Ea nu m-a iubit înapoi.