Suntem închiși într-o închisoare translucidă, iar lumina slabă ce se strecoară printre gratiile de metal reprezintă iluzia fericirii noastre. Pretindem că zâmbim, dar razele ce ne privesc discrete reflectă lacrimi fierbinți, temătoare în fața realității ce le-a creat. Cu toate acestea, becul vlăguit al subredei siguranțe în care ne ascundem doleanțele sufletului se poate sparge ușor. De-am fi desprinși de aerul închis al încăperii întunecate, iar bucățile lungi de oțel ce ne ascund libertatea fluturilor s-ar sparge, am redescoperi o lume precară, dar caldă. Iar pe aripile fluturilor se odihnesc rânjetele copiilor ce cândva am fost. Zburați, adulți ai mării! Sunteți liberi acum.
Sper că atunci când veți deveni adulți, să nu uitați să-l țineți de mână și pe copilul care ați fost cândva.
CITEȘTI
Valuri arse
PoetryȘi câteodată proza îți vindecă sufletul, iar poezia ți-l atinge ușor. Fiecare capitol poate fi citit separat, nu au nicio legătură. ©2014-2015 KRANTZZY ALL RIGHTS RESERVED Orice reproducere, totală sau parțială, a acestei lucrări, fără acordul scri...
