Valuri arse

Disperare

  Am ajuns să fiu praful de ciocolată ce se topește în apa fierbinte a minciunilor tale. Mă doare îngrozitor. Simt cum pielea mi se dezlipește de pe oase iar eu devin încet aburul pe care-l vei inhala cu ardoare. Indiferența ta mă rănește, dar știu că această agonie va trece odată ce prin vene îți voi auzi din nou pulsul vibrând pentru mine. Iluzia dorinței mă orbește. Dar prefer să fiu învăluit într-o lume irațională, întunecată de respirația ta caldă, decât o carapace îmbrăcată în haina vlăguită a propii mele vieți. Te rog, nu mă alunga. Acceptă-mi mireasma din plămânii tăi. Nu expira! Nu vreau să trăiesc alături de curenții triști ai lumii din afară. Aș îngheța, m-aș transforma într-un nor și ți-aș plânge iubirea. Aș fi trist. Nu mă părăsi, îneacă-te alături de mine. Ține-ți respirația și nu-mi da drumul, căci nu mă vei putea prinde înapoi. Hai să fim un nimic împreună și să trăim în amintirile stelelor pentru totdeauna. Vom face Soarele gelos pe Lună, vom deveni legenda lor.

 Nu-mi da drumul. Aș fi un nimeni fără tine. Un nimeni cuprins între galaxiile lor, singur, fără viitor. A fi nimeni într-o infinitate fără tine, e ca și cum un om ar trăi fără apă. Nu vreau un totdeauna rupt din cartea ai cărei prezență îi ești necunoscută. Te vreau pe tine.

Te rog... nu mă lăsa să mor.