Haine ude

170 19 1
                                    

 Afară plouă cu picături oarbe 

 Iar ochii mei privesc 

 Cum cerul se îmbracă 

 În lanțuri de mărgele. 

 Și el pornește agale 

 Pe un drum pustiu, 

 Trecând peste sate, 

 Povestind povești 

 Într-o noapte de februare. 

 Iar oamenii se feresc din calea sa 

 În timp ce-o haină udă se agăță 

 Ca un domn bonom, grijuliu,

 De trupu-mi înghețat. 

  

Valuri arseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum