Și fluturii plâng, nu-i așa?
Departe, în noaptea-n care negrul se preschimbă-n alb,
Când soarele va arde pânza argintie țesută de două raze amețite,
Și luna va lua foc.
Reci lacrimi în văpaie le curpind
Petale cenuși ce-și cer iertare.
Fildeși ascuțiți îi taie, boabe de durere căutând;
Chiar de-ar fi doar un moment diurn, cu aripi frânte,
Un exil nostalgic, departe de himere și vise neputincioase,
O aventură a singurătății.
Și fluturii plâng, nu-i așa?
CITEȘTI
Valuri arse
PoetryȘi câteodată proza îți vindecă sufletul, iar poezia ți-l atinge ușor. Fiecare capitol poate fi citit separat, nu au nicio legătură. ©2014-2015 KRANTZZY ALL RIGHTS RESERVED Orice reproducere, totală sau parțială, a acestei lucrări, fără acordul scri...
