Mi-ar plăcea să vând scoici pe malul mării, să fac limonadă pe vârful muntelui sau să cânt la o chitară în adâncurile oceanului. Mi-aș dori să fiu o altă persoană, cineva care poate amesteca razele soarelui în mână, care poate zâmbi la stelele ce ascultă poveștile lunii, nu o umbră a fantomei în care m-am transformat. Aș vrea să plâng și să simt atingerea ta ce-mi caută alinarea pe pielea-mi albă, iar buzele tale să-mi fure răceala ce mi-a înghețat cuvintele. Dar nu pot. Nu sunt. Nu îndrăznesc să merg mai departe. Sunt un laș, asta sunt.
…dar, te implor, nu-mi da dreptate. Rămâi, convinge-mă că nu sunt un nimic.
CITEȘTI
Valuri arse
شِعرȘi câteodată proza îți vindecă sufletul, iar poezia ți-l atinge ușor. Fiecare capitol poate fi citit separat, nu au nicio legătură. ©2014-2015 KRANTZZY ALL RIGHTS RESERVED Orice reproducere, totală sau parțială, a acestei lucrări, fără acordul scri...
