Te rog?

76 9 0
                                    

Mi-ar plăcea să vând scoici pe malul mării, să fac limonadă pe vârful muntelui sau să cânt la o chitară în adâncurile oceanului. Mi-aș dori să fiu o altă persoană, cineva care poate amesteca razele soarelui în mână, care poate zâmbi la stelele ce ascultă poveștile lunii, nu o umbră a fantomei în care m-am transformat. Aș vrea să plâng și să simt atingerea ta ce-mi caută alinarea pe pielea-mi albă, iar buzele tale să-mi fure răceala ce mi-a înghețat cuvintele. Dar nu pot. Nu sunt. Nu îndrăznesc să merg mai departe. Sunt un laș, asta sunt.  
  …dar, te implor, nu-mi da dreptate. Rămâi, convinge-mă că nu sunt un nimic.

Valuri arseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum