Valuri arse

Plângându-mi visul

ascetic vis de vară

ce plutești pe aripi de lebedă onirică,

plângând eu te întreb

de ce m-ai părăsit

ca omătul în luna aprilie?

zboară

iar cerul pătat în culori reci

acoperă-l cu ale tale sparanțe dulci

nu fi un nor

fii soarele însuși!

orbește lumea de pe al tău piedestal preschimbat în raze de foc

și cazi, cazi în nemurirea sufletului meu

și ia-mă de mână

du-mă într-o lume reală

verosimilă

în care voi putea simți din nou

gustul fericirii.