Vrăji Descântece Și Farmece

Semnele Vrăjitoarelor

HEXAFOIL= Un hexafoil este un design geometric care este utilizat ca element tradițional al arhitecturii gotice, creat prin suprapunerea a șase arcuri circulare pentru a forma o imagine asemănătoare floriilor. Designul hexafoil este modelat după șaiselea de crin, pentru simbolismul său de puritate și relația cu Trinitatea. 
APOTROPAICĂ= Magia apotropaică este un tip de magie menit să îndepărteze răul sau influențele malefice, ca în ocolirea nenorocirii sau în prevenirea ochiului rău

    Semnele vrăjitoarelor - simboluri de protecție rituală sau semne apotropaice - au fost găsite în multe locuri istorice, de la biserici și case medievale, la hambare și peșteri.

    Cuvântul „apotropaic" provine din cuvântul grecesc pentru evitarea răului. Marcajele erau de obicei scrise pe piatră sau lemn pe lângă punctele de intrare ale unei clădiri, în special ușile, ferestrele și șemineele, pentru a proteja locuitorii și vizitatorii de vrăjitoare și spirite rele.

    Acestea datează din vremuri în care credința în vrăjitorie și supranatural era răspândită. Simbolurile magice și obiectele rituale au fost o parte obișnuită a vieții în jurul secolului al XVI-lea până la începutul secolului al XIX-lea.

🔼
      Un tip comun de marcaj apotropaic este cunoscut sub numele de "roata margaretă", deși majoritatea cercetărilor din acest domeniu descriu aceste mărci ca hexafoils.

     Aceste modele de „flori" cu șase lobi variază considerabil ca mărime. Conform răspunsurilor pe care le-am primit de la public, hexafoilul a fost de departe cel mai frecvent semn. Sunt cu siguranță cele mai ușor de recunoscut.

Designul roții Daisy se găsește pe tencuiala originală deasupra șemineului dormitorului principal. Casa din Hampshire a fost construită în 1765.  Originile simbolului pot fi urmărite în antichitate. Au fost găsite în clădiri englezești din perioada medievală timpurie, până în secolul al XIX-lea.

    Scopul hexafoilurilor nu este încă calr. De exemplu, lumea Wicca, care este o mișcare religioasă păgână contemporană, le vede ca motive solare. O altă formă de  gândire sugerează că acestea sunt pur seculare și ar putea fi exerciții geometrice pentru ucenici - cu siguranță apar ca exerciții de geometrie sau în manuale.

    Cu toate acestea, interpretarea lor ca semn de "protecție ritualistică" este cea mai larg acceptată ca teorie în prezent. Acestea se găsesc pe scară largă în biserici sub formă de graffiti și, ocazional, și în desenele de pe obiecte medievale portabile dar și neoperabile, de exemplu cufere și fonturi de piatră grea, pentru a numi doar două.

    De asemenea, au fost observate în hambare folosite cândva pentru depozitarea cerealelor, adesea în jurul deschiderilor ușilor. Ele apar pe zidăria unora dintre cele mai mari hambare, precum hambarul din secolul al XV-lea de la Bradford upon Avon, Wiltshire (acum în grija patrimoniului englezesc), și pe ușa hambarului din Middle Littleton, Worcestershire.

     Dincolo de hambare, hexafoilurile au fost identificate în multe clădiri cu structuri din lemn din întreaga țară (Anglia și Statele Unite) și, într-adevăr, multe dintre răspunsurile pe care le-am avut  au provenit din case istorice.

Margaret Murray și Zeul Vrăjitoarelor

    În ceea ce privește studiul istoric al semnului vrăjitoarelor, istoricii sunt împărțiți în diferite tabere. Prima tabără, numită uneori „Murray-isti", susține teoria antropologului britanic Margaret Murray despre semnul vrăjitoarelor. Discuția istorică a semnului vrăjitoarelor a început după publicarea cărților lui Murray pe această temă (Witchcult în Europa de Vest și Zeul vrăjitoarelor la începutul secolului XX) Scrierile  susțin cu tărie că semnele Diavolului erau în realitate tatuaje care identificau membrii unei religii păgâne organizate despre care credea că înflorea în Evul Mediu.

    După publicarea operei sale, comunitatea istorică s-a împărțit între erudiții murrayisti și non-murrayisti; „Când Witchcultul din Europa de Vest a apărut în 1921, a rupt acest impas;

" Da, a spus Murray, vrăjitoarele fuseseră într-adevăr  ceea ce societatea dezaprobă, dar nu era în niciun fel supranatural; erau doar membri ai unei mișcări subterane în secret păstrând ritualurile păgâne în viață în Europa creștină."

      Opera lui Murray a devenit larg acceptată și a fost considerată o expertă în studii de vrăjitorie după publicarea ei. Murray este, de asemenea, creditată de interesul reînnoit față de religiile neo-păgâne și, mai târziu, Wicca, care a apărut după publicarea cărților sale.

   Cu toate acestea, astăzi ideile sale controversate au fost în mare parte respinse de oamenii de știință și universitari din cauza lipsei oricăror dovezi.