Vrăji Descântece Și Farmece

Capitolul 11 Paralizia in somn

                        Paralizia în somn este unul dintre cele mai misterioase și în același timp interesante fenomene pe care oricine care s-a documentat despre întâmplări ciudate, l-a întâlnit la un moment dat, într-o forma sau alta.  Paralizia în somn se manifesta printr-o trezire brusca ce include inabilitatea de mișcare a corpului și, câteodată, halucinații. Halucinațiile pot varia, de la o stare acuta de frica pana la imagini sau "întâmplări" complexe, chiar pana la experiențe de decorporalizare. Cea mai întâlnita halucinație este senzația prezentei unui intrus în camera, de obicei prezenta respectiva inspirând frica.

Explicația științifică pentru paralizia în somn este o perturbare a proceselor din creier în timpul fazei de somn REM. Astfel corpul se trezește deși psihicul e încă în starea de somn, realitatea împletindu-se cu visele. Paralizia a fost corelata cu alte afecțiuni ca narcolepsia, migrenele, anxietatea dar poate apare și în condiții de izolare.

Afecțiunea poate avea episoade rare sau dese. De obicei, oamenii experimentează paralizia o data sau de doua ori de-a lungul vieții. Exista însa și oameni la care aceasta se poate produce chiar și de fiecare data când încearcă sa doarmă. In acest caz persoana respectiva va suferi de oboseala, carente în odihna zilnica (oamenii în cauza sunt înspăimântați sa adoarmă din cauza halucinațiilor recurente) uneori afecțiunea sau fenomenul ducând la tendințe suicidale, câteodată soldate cu decesul persoanei in cauza.

In folclor: fenomenul este cunoscut ca un contact cu demonii, incubi si sucubi în folclorul scandinav. In Newfoundland fenomenul e deschis ca "baba cloanta", o bătrâna care noaptea își paraseste corpul și încearcă sa-si sufoce victimele. In Fiji fenomenul este descris ca "a fi mâncat de un demon". In Nigeria acesta apare sub denumirea de "diavolul din spate". In Turcia se considera ca rugaciunile catre Allah pot scapa persoanele bantuite de djin. In statele unite apare denumirea de "vrajitoare care calareste" iar in China, fenomenul este atribuit unui soarece care fura respiratia umana si poate capata astfel si forma de om.

In Asia în principiu, fenomenul este asociat cu fantomele sau prezentele malefice in timp ce in tarile musulman acesta ia forma demonilor care sunt adversarii binelui si ai lui Allah. Sunt recomandate de asemenea diverse lecturi din Coran pentru a scapă de aceste manifestari.

In Africa fenomenul se numește "Ogun Oru" tradus ca "războiul din timpul nopții". Este considerat o cauza a vrăjilor sau a spiritelor care se întorc în lumea materiala pentru a pedepsi diverși oameni. O metoda inedita de a scapă de aceste manifestări, la africani, sunt rugaciunile creștine.

In Europa paralizia este asociata în principiu cu demonii sau goblinii in culturile nordice. Si in Statele Unite credintele sunt in mare parte similare.

Desi exista multe interpretari stiintifice ale fenomenului, acesta ramane inca fara un tratament garantat si fara posibilitatea de a fi prevazut inainte de a avea loc. De asemenea mare parte din intamplari au multe elemente care cocheteaza cu fantasticul. Se spune ca unii oameni sufera decorporalizarea si in aceste experiente pot calatori in locuri cunoscute, se intalnesc cu fiinte sau cu alti oameni in lumea "visului" si chiar comunica regulat cu acestea. Astfel se incalca la un moment dat granita dinte integritate mentala si halucinatii sustinute.

In timp ce unii oameni aleg sinuciderea in locul taroarii de zi cu zi, altii aleg sa schimbe locul in care dorm, se muta de obicei dintr-o anumita casa. Cateodata aceasta strategie are efect.

Cateodata halucinatiile au corespondente reale astfel ca o parte din intamplarile din "vis" au dovezi si in realitate. Tin minte ca am vizionat un documentar despre paralizia in somn in care o persoana afectata cheama o echipa sa instaleze senzori in camera in care dormea. Omul manifesta halucinatia unei entitati care noaptea se deplasa dintr-un colt al camerei si venea deasupra lui sufocandu-l si speriindu-l. Dupa instalarea senzorilor de miscare, diveo, de camp magnetic si audio, inregistrarile au fost socante. Desi senzorii video si de miscare nu detectau nimic, cei de camd magnetic si audio percepeau date. Se observa clar o fluctuatie de camd in locatie care evolua exact asa cum marturisise persoana in cauza. De asemenea, casetele audio erau pline de distorsiuni greu de ascultat la volum ridicat. Nu stiu daca "vocea" inregistrata pe banda era doar o exagerare a distorsiunilor electrice dar cu siguranta era un zgomot greu de ascultat.

Paralizia ramane in continuare la limita dintre patologie si fantastic, la limita dintre tenebrele lumii spirituale si granita lumii materiale. Probabil mai multe studii vor edifica parerile asupra fenomenului si poate chiar il vor delimita pe acesta de alte fenomene asemanatoare lui