Vrăji Descântece Și Farmece

Ziua morților în superstițiile Mexicane

Ziua Morților este o sărbătoare mexicană sărbătorită în Mexic și în alte părți, asociată cu sărbătorile catolice de Ziua Tuturor Sfinților și Ziua Tuturor Sufletelor și se desfășoară în zilele de 1 și 2 noiembrie.

Implică adunarea familiei și a prietenilor pentru a se ruga și pentru a-și aminti prietenii și membrii familiei care au murit. Este de obicei descrisă ca o zi de sărbătoare mai degrabă decât ca un doliu.

Academicienii mexicani sunt împărțiți cu privire la faptul dacă festivitatea are rădăcini pre-hispanice indigene sau dacă este o versiune rebrandedă a secolului XX a unei tradiții spaniole dezvoltată de președinția lui Lázaro Cárdenas pentru a încuraja naționalismul mexican printr-o identitate "aztecă".

Festivitatea a devenit un simbol național și ca atare este predată în sistemul școlar al națiunii, afirmând de obicei o origine nativă. În 2008, tradiția a fost înscrisă pe lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității de către UNESCO.

Sărbătoarea este mai des numită „Día de los Muertos" în afara Mexicului.În timp ce în Spania și în cea mai mare parte a Americii Latine sărbătoarea publică și tradițiile similare se țin de obicei în Ziua Tuturor Sfinților (Todos los Santos), guvernul mexican sub Cardenas a schimbat festivitatea în Ziua Tuturor Sufletelor (Fieles Difuntos) într-un efort de a seculariza festivitatea și distingeți-o de festivalul catolic hispanic.

Dia de Muertos a fost apoi promovat în toată țara ca o continuitate a festivalurilor antice aztece care sărbătoreau moartea, o teorie puternic încurajată de poetul mexican Octavio Paz. Tradițiile legate de sărbătoare includ construirea de altare pentru case numite ofrendas, onorarea decedatului folosind calaveras, gălbenele aztece și mâncărurile și băuturile preferate ale celor plecați și vizitarea mormintelor cu acestea ca daruri.

Oamenii merg la cimitire pentru a fi cu sufletele celor plecați și construiesc altare private care conțin mâncărurile și băuturile preferate, precum și fotografii și amintiri ale celor plecați. Intenția este de a încuraja vizitele sufletelor, astfel încât sufletele să audă rugăciunile și comentariile celor vii îndreptate către ele. Sărbătorile pot lua un ton plin de umor, întrucât sărbătorii își amintesc de evenimente amuzante și anecdote despre cei plecați.

Cempasúchilul mexican (gălbenele) este floarea tradițională folosită pentru cinstirea morților.

Cempasúchil, alfeñiques și papel picado folosite pentru a decora un altar

Planurile zilei sunt făcute pe tot parcursul anului, inclusiv adunarea bunurilor pentru a fi oferite morților. În perioada de trei zile, familiile curăță și decorează mormintele; majoritatea vizitează cimitirele unde sunt îngropați cei dragi și își decorează mormintele cu ofrendas (altare), care includ adesea gălbenele mexicane portocalii (Tagetes erecta) numite cempasúchil (inițial numit cempōhualxōchitl, Nāhuatl pentru „douăzeci de flori"). În Mexicul modern gălbenele este uneori numită Flor de Muerto („Floarea morților"). Se crede că aceste flori atrag sufletele morților la ofrande. Se crede, de asemenea, că petalele strălucitoare cu un miros puternic pot ghida sufletele de la cimitire la casele familiei lor.

Jucăriile sunt aduse pentru copiii morți (los angelitos, sau „micii îngeri") și sticle de tequila, mezcal sau pulque sau borcane de atole pentru adulți. Familiile vor oferi și bibelouri sau bomboanele preferate ale decedatului pe mormânt. Unele familii au oferte în case, de obicei cu alimente precum dovleac confiat, pan de muerto („pâine de mort") și cranii de zahăr; și băuturi precum atol. Ofertele sunt lăsate în casă ca un gest de primire pentru decedat.

Unii oameni cred că spiritele morților mănâncă „esența spirituală" a mâncării ofrendelor, așa că, deși sărbătorii mănâncă mâncarea după festivități, ei cred că nu are valoare nutritivă. Pernele și păturile sunt lăsate afară, astfel încât decedatul să se poată odihni după lunga călătorie. În unele părți ale Mexicului, cum ar fi orașele Mixquic, Pátzcuaro și Janitzio, oamenii își petrec toată noaptea lângă mormintele rudelor lor. În multe locuri, oamenii au picnicuri și la locul mormântului.