Vrăji Descântece Și Farmece

Bijuterii blestemate ( Diamantul Hope)

Diamantul "Hope", cunoscut şi sub numele de "Le bijou du Roi"(Bijuteria regelui ) este un diamant de circa 45 de carate care poate fi văzut în prezent la muzeul Smithsonian din SUA. Chiar dacă are caracteristici impresionante: este unul dintre cele mai mari diamante din lume, are culoarea albastră şi o valoarea estimată la circa 250 de milioane de dolari, potrivit wikipedia, nu datorită acestora a devenit una dintre cele mai cunoscute pietre preţioase din lume. Se pare că diamantul ar avea o istorie "blestemata" care i-a urmărit pe majoritatea proprietarilor acestuia, din India până în SUA.

Diamantul BLESTEMAT care şi-a ucis toţi proprietarii

Ghinionul adus de diamant se leagă de originile acestuia: se spune că a fost furat de pe un idol din India, iar acest lucru ar fi adus moartea nu doar a celui în proprietatea căruia intra, dar şi a celor care îl atingeau. Mit sau nu, s-au creat diverse intrigi pe parcurusul istoriei în jurul acestui subiect, existând dovezi că mulţi dintre cei care au intrat în contact cu piatra, au avut o serie de probleme.

Povestea diamantului începe cu secole în urmă, când un bărbat pe nume Jean Baptiste Tefernier a făcut o călătorie în India şi a furat diamantul albastru de pe fruntea statuii hinduse a zeiţei Sita. Potrivit legendei, el ar fi fost sfâşiat de câini sălbatici în timpul unei călătorii în Rusia, după ce vânduse diamantul.

Unul dintre cumpărătorii diamantului ar fi fost chiar regele Louis al XIV-lea, "Regele Soare", iar el este cel care a tăiat diamantul, care iniţial ar fi avut 112 carate, potrivit The New York Times. L-a numit "Diamantul albastru al coroanei" şi l-a purtat adeseori la gât, atârnat de o panglică. După moartea lui Louis al XV-lea, Louis al XVI-lea, soţul Mariei Antoaneta a intrat în posesia lui. Potrivit legendei, cei doi au fost decapitaţi în timpul Revoluţiei Franceze.În timpul Revoluţiei Franceze, mare parte din bijuteriile coroanei au fost furate din locul de unde au fost depozitate.

Diamantul ar fi reapărut în Londra în 1813 în posesia bijutierului Daniel Eliason. Regele George al IV-lea al Angliei ar fi cumpărat diamantul albastru de la Daniel Eliason, iar după moartea lui, ar fi fost vândut din nou pentru plata datoriilor. În jurul anului 1939, diamantul ar fi fost în proprietatea bancherului Henry Philip Hope, de unde şi-a moştenit şi numele. Se spune că familia Hope ar fi fost afectată de blestem, membrii bogaţi ai familiei devenind săraci. Unul dintre descendenţii primului cumpărător ar fi fost un împătimit al jocurilor de noroc şi a vândut bijuteria.

Bijutierul american Simon Frankel a cumpărat diamantul în 1901 şi l-a adus în SUA. În următorii ani şi-a schimbat proprietarii şi a ajuns la Pierre Cartier care a încercat să îl vândă bogatei Evalyn Walsh McLean. Ea văzuse diamantul în 1910, în timpul unei călătorii în Paris.Mclean şi îi spusese lui Cartier că de obicei obiectele care par să îi aducă ghinion se transformă în noroc pentru ea, iar el a a avut grijă să sublinieze partea negativă a istoriei diamantului, acesta putând fi una dintre sursa legendei blestemului. Totuşi, lui McLean nu i-a plăcut felul în care a fost montat şi nu l-a cumpărat. Câteva luni mai târziu, Pierre Cartier a sosit în SUA şi după ce acesta a fost montat într-o altă formă, ea a cumpărat diamantul.

Evalyn McLean a purtat bijuteria tot timpul de atunci, a fost convinsă cu greu chiar de doctorul ei să şi-l dea jos pentru o operaţie la gât. L-a purtat drept talisman, au fost făcute speculaţii despre blestemul care ar fi afectat-o. Primul ei născut a murit într-un accident de maşină, iar fiica ei s-a sinucis la 25 de ani. În plus, soţul lui Evalyn McLean a fost declarat nebun şi internat într-un institut specializat pentru astfel de afecţiuni până la moartea lui. Chiar dacă ea ar fi vrut să lase bijuteria moştenire nepoţilor, aceasta a fost pusă spre vânzare în 1949, la doi ani după moartea ei, pentru plata datoriilor acumulate.