Vrăji Descântece Și Farmece

Capitolul 10Ierburi magice

Iarba fiarelor, deschizătoarea de comori ferecate

În aproape orice ritual este vorba și despre o plantă, dacă nu chiar de mai multe. Puterea naturii este esențială, nimic nu funcționează altfel. Până și succesul de box-office "Avatar" arată, în fond, același lucru: legătura cu natura este cea care face lucrurile să se întâmple, elementele din natură vin în ajutorul ființelor și, dacă ritualul este îndeplinit corect, scopul poate fi atins. Biologia și chimia ne spun că în fiecare plantă există substanțe care au sau pot avea variate efecte asupra organismului uman – de aici și varietatea de tratamente bazate pe plante sau de ceaiuri. Dar de aici și până la a rosti niște cuvinte uneori fără noimă deasupra unei fierturi de plante, iar efectele să fie asupra unei alte persoane sau asupra unei situații, calea e ceva mai lungă și mai complicată.

Busuiocul

Să nu uităm de mătrăgună, o plantă atât de utilizată și cunoscută în magia tradițională, dar și în medicina populară. Regulile sunt stricte și în cazul ei: se culege numai descântată, musai înainte de Rusalii, pe lună plină, niciodată cu mâna stângă, nu se taie cu fier, ci se sapă și se smulge din pământ, iar înainte de culegere se varsă pe ea un pahar de vin roșu. Despre mătrăgună se spune că vede viitorul, așa că este important să fie tratată cum trebuie, ca să nu acționeze potrivnic scopului pentru care este culeasă. Proprietățile mătrăgunei sunt halucinogene, substanțele sale acționând asupra sistemului nervos. Se folosea pentru tratarea umflăturilor, pentru tuse sau contra reumatismului, precum și în afecțiuni de lungă durată (unde se pare că dădea o anumită stare de nebunie, urmată de vindecarea totală). Totodată, este și otravă (granița dintre medicină și crimă depinde de modul de preparare). O soră mai mică a mătrăgunei (mătrăguna mică sau mutulica) are și ea reputația de a alunga problemele din viitor, de a prevesti durata vieții, boli grave sau moartea. Nu poate fi culeasă decât de femei bătrâne sau copii, cu precauții speciale (daruri aduse, tămâie aprinsă înainte de culegere). Îndrăgitul busuioc, cultivat în grădină, folosit ca mirodenie în bucătărie, mai este cunoscut și ca iarba dragostei. Merge în toate farmecele de dragoste, în băița copiilor mici (ca să aducă noroc la iubit) și este utilizat și de Biserică, în legătura de sfințire (a unei cruci sau a unei căsătorii). Se consideră că aduce mult noroc. Interesant este că la alte popoare, spre exemplu la polonezi, are altă menire – de a învia duhurile rele, fiind, prin urmare, demonizat. La noi, în schimb, este aproape indispensabil descântecelor. O legendă spune că planta s-a născut dintr-o iubire neîmplinită și a luat numele feciorului care a hrănit-o cu lacrimile sale (Busuioc). Altă legendă afirmă că originea plantei este divină, ea ivindu-se din lacrimile Maicii Domnului. Cu scop medicinal, busuiocul este folosit pentru tăieturi și bube, la inflamarea ganglionului limfatic, contra tusei și guturaiului, pentru arderea negilor, împotriva durerilor de cap sau ca și somnifer (o cană de ceai seara).

Sânziene pe câmp

Sânzienele (cunoscute și ca drăgaice) nu mai au nevoie de prezentare. Am auzit de mici despre puterile lor magice, despre culesul lor în "noaptea dintre lumi", adica 24 iunie, neapărat de către o mână de fată cu capul acoperit de o basma. Până și roua de pe aceste flori are efecte miraculoase: dacă se bea pe inima goală ori ne spălăm cu ea pe față, se spune că dezleagă orice farmec ar fi fost făcut pe persoana care o bea. Cununița de sânziene aruncată pe acoperiș vestește căsătoria sau necăsătoria în anul care urmează (în special de tinerele de la țară era folosit acest obicei, încă se mai păstrează), iar anumite practici care implică planta se spune că arată viitorul. Nici animalele nu sunt imune nopții de Sânziene: se spune că atunci se strâng și stau la sfat, iar cine stă ascuns și le dibuiește, le poate înțelege graiul, numai și numai în această noapte magică de Sânziene. Românii consideră că toate ierburile de leac, pentru a fi într-adevăr eficiente, trebuie culese acum, în această noapte. Credința populară spune că ielele (rusaliile) stăpânesc plantele și în noaptea de Sânziene, când coboară pe pământ, puterea acestora este maximă. Tot în tradiția românească, ziua de 1 august este și ea specială pentru recoltarea plantelor, femeile de la țară mergând cu ele la biserică pentru a le sfinți. În perioada Rusaliilor, însă, nimeni nu culege plantele, pentru că atunci ele sunt ineficiente, spun bătrânii satelor.

Usturoiul, pavăză de strigoi, vampiri și duhuri rele

Un aliat de nădejde în lupta cu forțele necurate, în cazul tradiției românești, dar nu numai, a fost și este usturoiul. Se spune că diavolul nu îi poate suferi mirosul, astfel că planta (roadele sale, în special) se folosește ca protecție împotriva duhurilor necurate, a strigoilor, a nenorocirilor și în tratarea bolilor (este un antibiotic natural). O veche superstiție spune că tot usturoiul poate ajuta la găsirea lucrurilor furate. Iar romanele pline de vampiri l-au identificat mereu (până la seria "Amurg", care a reinventat vampirii pentru a fi mai "umani") ca armă împotriva acestora. Din categoria plantelor care resping duhurile și strigoii face parte și avrămeasca (milostiva), o plantă de-a dreptul veninoasă. În ritualuri vechi se mai utiliza măselarița (folosită și ca leac în durerea de măsele). La fel de cunoscut în bucătăria românească precum în magie, leușteanul ajuta în descântece, în special împotriva ielelor, a șarpelui și la întoarcerea laptelui la vaci. Influența sa magică se răsfrânge asupra întregii grădini și gospodării: se spune că, dacă ți se fură leuștean din grădină, toate verdețurile se vor usca. Aura de sacralitate a multor plante (cele amintite, dar și altele) le-a împins către utilizarea în medicina populară, proprietățile lor fiind de multe ori folosite în tratarea unor afecțiuni, nu doar pentru farmece și descântece. Indiferent, însă, de scopul utilizării lor, că era magic sau vindecător, oamenii au respectat cel puțin câteva reguli (din multele existente) privind culegerea plantelor.