𝐖𝐢𝐧𝐠𝐬 𝐨𝐟 𝐚𝐬𝐡𝐞𝐬 | 𝐌𝐢𝐧 𝐘𝐨𝐨𝐧𝐠𝐢 |

4

Din moment ce-l auzi pe Yoongi vorbind, panica o nimicise pe Se-ri. Încheietura mâinii ei drepte încă era prinsă de Min, iar acesta nu dădea niciun semn că ar avea de gând să îi dea drumul.

Ba din contră. Acesta o trage de mână, obligând-o astfel să se așeze lângă el.

_Îmi...îmi pare rău!!fu tot ce reuși Se-ri să spună, îngrozită acum de fața lui Yoongi, ce afișa un zâmbet pervers.

_Of, draga mea Se-ri, nu te vei maturiza niciodată. Nu așa seduci un bărbat. Sau dacă singurul motiv era să mă vezi gol, ai fi putut să îmi spui doar.

_Nu asta a fost intenția mea. Era prea cald în cameră și am vrut doar să vă ajut!

_Îmi plac intențiile tale. Ar trebui să faci asta mai des.

Simțindu-se din ce în ce mai rușinată,
Se-ri se ridică de pe pat și încearcă să își elibereze mâna din strânsoarea lui Min, dar fără niciun rezultat.

_Unde te grăbești așa, draga mea Se-ri?

_Mi-e somn, iar mâine am mult de muncă!încearcă Se-ri să inventeze o minciuna pentru a scăpa din acea situație.

_Si recompensa mea?

_Poftim?!răspunde Se-ri stupefiată.

_Nu las pe oricine să mă vadă dezbrăcat, nici măcar pe jumătate. Nu merit și eu măcar un pupic pe obraz?

Profitând de secunda ne neatenție a lui Min, Se-ri își eliberează în sfârșit mâna și pleacă cu repeziciune către ușă. Min se ridică în picioare și spuse :

_Poate data viitoare?

_Nu va mai exista o dată viitoare.

_Asta să o crezi tu!spuse Min, dar fără să fie auzit de Se-ri, deoarece aceasta deja urca treptele către etaj.

_Incepi să mi placi din ce în ce mai mult, Se-ri, și nici nu i nevoie sa te străduiești prea mult!spuse Min, în șoaptă, ca pentru sine.

* * *

Câteva ore mai târziu, soarele răsări iar Se-ri trebuia să-și continue treburile, dar în loc de asta, ar fi preferat să intre în mormânt.

Prima ei sarcină era la bucătărie, dar, când apăsă clanța ușii, îl găsi pe Min stând la masă, arătând îngrozitor. Cu cearcăne adânci, părul neîngrijit și ochii roșii, arăta de parcă ar fi văzut o stafie.

_Sunteți bine?întreabă Se-ri, nereușind să-și ascundă expresia de îngrijorare de pe chip.

_Nu am nimic!spune Yoongi cun o față de necitit. Am dormit doar prea mult.

_Poftim?întreabă Se-ri uluită.

_Mda..cam de când am ajuns ieri acasă. De ce pari așa surprinsă?

_Nu sunt, domnule!Îmi pare rău!

Însă, în realitate, Se-ri se întreba dacă acesta își mai amintește celelalte detalii de seara trecută.

_Ați dormit toată noaptea?

Acesta dă aprobator din cap.

_Eu trebuie să plec, Se-ri. Ne vedem în câteva ore!

_Bine, domnule.

Iar cu acestea, Min Yoongi ieși din bucătărie, închizând ușa în urma lui, și spuse zâmbind, dar în șoaptă, pentru a nu fi auzit :

_Ce-mi faci tu mie, Se-ri?Am ajuns să mint doar ca să nu te mai simți inconfortabil. Ce situație!

Își șterse make-up ul de pe față, apoi placă, lăsând-o singură pe Se-ri singură acasă.

* * *

Îngrijorarea din sufletul lui Se-ri se domoli considerabil. Cu mai puține lucruri cu care să-și obosească mintea, timpul zbură. Își termină toate treburile, urmând doar să îi mai aștepte pe Min.

Însă liniștea din sufletul ei nu dură prea mult, deoarece primi un mesaj ciudat.

*conversație telefonică*

Min Yoongi : Ești acasă?

Se-ri : Da.

Min Yoongi : Ascunde-te!

Se-ri : Poftim?

Min Yoongi : Ascunde-te imediat!